Torționarul Ioan Ficior a murit în închisoare. Era condamnat la 20 de ani de temniță

Ioan Ficior, al doilea torționar condamnat după Alexandru Vișinescu, a decedat în jurul orei 10 dimineața. Moartea sa a fost confirmată de Administrația Penitenciarelor.

Ioan Ficior, de 90 de ani, a fost acuzat pentru uciderea prin tortură a peste 103 deținuți închiși în lagărul de muncă de la Periprava.

Mulți alții deținuți politici au supraviețuit bătăilor și înfometării, ajungând să-și spună în prezent poveștile.

La unul dintre ultimele termene din procesul finalizat în martie 2017, magistrații au audiat trei martori, foști deținuți ai Penitenciarului Periprava.

Mirel Stănescu, unul dintre foștii deținuți ai Penitenciarului Periprava, a declarat în sala de judecată că în 1959 au fost duși de la Gherla cinci sute deținuți.

"De acolo ne-au dus la Tulcea și de acolo la lagărul de la Periprava, în aprilie sau mai. Ne-au cazat într-o baracă din stuf. Ne-a spus Ion Ficior că partidul ne dă șansa să ne reabilităm prin muncă. Am făcut munci agricole - se tăia stuf, se cultiva porumb care trebuia curățat. Trebuia să mergem în ritm foarte susținut. Se muncea 12 ore, mâncarea era foarte proastă, foarte slabă. Mai mâncam și porumb crud, deși era interzis. Uneori am mâncat și șerpi de apă. Hrana era zeamă de arpacaș, uneori cartofi, uneori câteva boabe de fasole. Dimineața primeam o apă colorată. Beam apă din Dunăre, ne-am și îmbolnăvit de dizenterie. Au fost mari umilințe: dacă rămânea un fir netăiat de stuf pe rândul tău, te pedepseau. Am fost lovit cu un baston în spate și apoi m-au obligat să îl rup cu dinții. Cât am stat acolo nu am făcut niciodată baie. Toate s-au întâmplat sub conducerea lui Ion Ficior. Pe mine m-a marcat umilința trăită acolo : că nu ne puteam spăla, WC era în aer liber, bătăile. Până și militarii în termen care ne păzeau erau învățați să ne urască", a povestit victima lui Ficior.

Alți martori au povestit despre condițiile inumane în care trăiau deținuții încarcerați în colonia de muncă Periprava, condusă de Ficior.

"Am înțeles de la trei cumnați ai mei care se aflau la Periprava că decese erau aproape zilnic, însă nu pot să spun de ce. Decese au fost și în coloniile în care am fost eu încarcerat. Căram pământ toată ziua, iarna hainele nu apucau să se usuce pe noi. Aveam normă patru metri de pământ pe zi, săpat și cărat sus, pe digul care era din ce în ce mai înalt. Cei care nu făceau norma erau bătuți. Băteau și ei cât puteau. Pe un pat de fier te întindeau, cu fața în jos, unul dintre gardieni punea piciorul pe ceafă, celălalt la picioare. Și comandantul zicea: 25 sau 10 sau 15... lovituri", a povestit unul dintre martorii din proces.

Dreptate târzie pentru victimele torționarilor

Ioan Ficior a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Ioan Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus și coordonat un regim de detenție represiv, abuziv, inuman și discreționar împotriva deținuților politici.

Conform actului de sesizare a instanței, în perioada 1 august 1958 - 1 noiembrie 1963, în calitate de locțiitor și comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentată de deținuții politici încarcerați la Periprava, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora.

Potrivit anchetatorilor, din documentele studiate a reieșit faptul că în perioadă în care la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior au decedat 103 deținuți, toți făcând parte din colectivitatea contrarevoluționarilor.

Anchetatorii au mai stabilit că deținuții de la Periprava erau supuși unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completă de familii și de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiții de cazare mizerabile, frigul insuportabil din barăci, sancțiunile fizice pentru abateri minore, hrana deficitară, deținuții fiind în permanență înfometați și însetați, având dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor și, nu în ultimul rând, condițiile de muncă inumane la care erau supuși aceștia.