Kamceatka este o peninsulă cu o suprafață de aproape 470.000 de kilometri pătrați, aproape dublul țării noastre, aflată în Orientul Îndepărtat al Rusiei.
Descoperită de exploratorii ruși în secolul al XVII-lea, dar locuită de triburi războinice cu mult înainte, Kamceatka se întinde din estul Siberiei spre sud, către Japonia. Pionierii cazaci, conduși de Luka Morozko, au găsit scrieri într-un alfabet necunoscut lor, probabil în limba japoneză, dată fiind distanța relativ mică față de insulele nipone, scrie debarbati.ro.
Apropierea geografică față de niponi a făcut ca, uneori, vase comerciale japoneze să naufragieze în apropierea Kamceatkăi, așa cum s-a întâmplat și în 1701, când exploratorul Vladimir Atlasov, l-a capturat pe singurul supraviețuitor al unui accident maritim.
Pescarul japonez, cunoscut ca Dembei, a fost dus la Sankt Petersburg, unde i-a povestit lui Petru cel Mare tot ce știa despre țara natală și a început să predea limba niponă studenților ruși. Dembei, rebotezat Gabriel, nu s-a mai întors acasă, iar capturarea lui a avut un rol important în întemeierea relațiilor dintre cele două imperii.
Clima aspră din unele zone, unde temperaturile pot ajunge până la -40 de grade Celsius, dar mai ales distanța față de Sankt Petersburg și Moscova, mai mare de 6.500 de kilometri în ambele cazuri, cât și vânzarea către Statele Unite a apropiatei Alaska, au făcut ca peninsula să nu fie o destinație preferată de coloniști. Astfel, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, populația nu a depășit 10.000 de locuitori, iar conform recensământului din 2010, densitatea populației este de doar 0.68 locuitori pe kilometru pătrat.