TĂRÂMUL DE GHEAŢĂ ŞI FOC. Imagini care îţi taie răsuflarea cu cel mai frumos loc din lume

Descoperită de exploratorii ruşi în secolul al XVII-lea, dar locuită de triburi războinice cu mult înainte, Kamceatka se întinde din estul Siberiei spre sud, către Japonia. Pionierii cazaci, conduşi de Luka Morozko, au găsit scrieri într-un alfabet necunoscut lor, probabil în limba japoneză, dată fiind distanţa relativ mică faţă de insulele nipone, scrie debarbati.ro.

Apropierea geografică faţă de niponi a făcut ca, uneori, vase comerciale japoneze să naufragieze în apropierea Kamceatkăi, aşa cum s-a întâmplat şi în 1701, când exploratorul Vladimir Atlasov, l-a capturat pe singurul supravieţuitor al unui accident maritim.

Pescarul japonez, cunoscut ca Dembei, a fost dus la Sankt Petersburg, unde i-a povestit lui Petru cel Mare tot ce ştia despre ţara natală şi a început să predea limba niponă studenţilor ruşi. Dembei, rebotezat Gabriel, nu s-a mai întors acasă, iar capturarea lui a avut un rol important în întemeierea relaţiilor dintre cele două imperii.

Clima aspră din unele zone, unde temperaturile pot ajunge până la -40 de grade Celsius, dar mai ales distanţa faţă de Sankt Petersburg şi Moscova, mai mare de 6.500 de kilometri în ambele cazuri, cât şi vânzarea către Statele Unite a apropiatei Alaska, au făcut ca peninsula să nu fie o destinaţie preferată de colonişti. Astfel, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, populaţia nu a depăşit 10.000 de locuitori, iar conform recensământului din 2010, densitatea populaţiei este de doar 0.68 locuitori pe kilometru pătrat.