BOTEZUL DOMNULUI, BOBOTEAZA. Botezul Domnului sau Boboteaza este una din cele mai populare sărbători ale Ortodoxiei. În ajunul acesteia, credincioșii postesc și se pregătesc într-un mod special pentru a întâmpina marele praznic. Aceștia primesc preotul cu "botezul" sau cu "Iordanul", care le binecuvântează locuințele și gospodăriile cu Agheasmă Mare.
BOTEZUL DOMNULUI, BOBOTEAZA. Boboteaza ocupă un loc special mai ales în viața credincioșilor de la sate, unde cu acest prilej sunt organizate o serie de datini și obiceiuri ce au rolul de a da o aură aparte acestui praznic împărătesc.
În Ajunul Bobotezei se purifică oamenii și gospodăriile, prin stropirea lor cu apă sfințită, se desfășoară practici de stimulare a rodului pământului (colindul cu Chiraleisa), dar sunt impuse și interdicții pentru a asigura bunăstarea și sănătatea credincioșilor în noul an. Totodată, în ajun, fetele mari postesc ca să aibă bărbați buni și cuminți, iar femeile fac piftie ca să le fie tot anul fața fragedă ca piftia. La sfințirea caselor și creștinilor de către preot, fetele încearcă să fure fire de busuioc din găleata cu agheasmă, ca să le pună la cap și să-și viseze ursitul, în același scop, fetele, văduvele și flăcăii tomnatici iau un fir de busuioc de la preot, îl leagă cu ață, lână sau mătase roșie și îl poartă cu ei pentru a fi ocrotiți. Obiceiul specific acestei zile este colindatul cu Chiraleisa, în care grupuri de băieți înconjurau casele, grajdurile și anexele sătenilor sunând din clopoței, tălăngi ori fiare vechi, rostind în cor versurile: "Chiraleisa,/ Spic de grâu / Până-n brâu, / Roade bune, / Mană-n grâne".
BOTEZUL DOMNULUI, BOBOTEAZA. Fiind și ultima zi a ritualului de pețire a fetelor, Boboteaza reprezenta în conștiința populară apogeul practicilor referitoare la întâlnirea ursitului și a dragostei adevărate, scrie crestinortodox.ro. În această noapte, fetele recurgeau la numeroase practici mai mult sau mai puțin magice pentru a-și ghici sau vedea alesul, precum: numărau parii de la gard, ghiceau în oglindă și chiar în apă, puneau fire de busuioc sub pernă, scoteau diferite obiecte simbolice de sub farfurii ori scormoneau focul din vatră spunând: "Cum sar scânteile din jăratic, așa să scânteie inima lui, și nu intețesc focul, ci intețesc inima lui".
