Pornit de unul singur cu un tren personal să vadă Cetatea Neamțului, băiatul de 16 ani a încurcat gările, a crezut că a ajuns în Pașcani când abia trecuse de Roman, s-a speriat și a sărit din vagon. Personalul era în mișcare, iar în săritură Yuguo s-a lovit cu capul de o bornă kilometrică și asta a fost tot. A murit pe loc. Trenul și-a văzut de drum, iar trupul băiatului a rămas aproape o oră în zăpadă, până când l-a văzut un ceferist care trecea prin triaj.
Putem să începem să căutăm vinovați: că trenurile noastre arată la fel ca acum 50 de ani, că nu s-a învrednicit nimeni să lipească o amărâtă de hartă pe dinăuntrul vagonului, că în gări cârâie câte-un difuzor ruginit, că la ghișee dai cu tunul și nu găsești un funcționar care să vorbească engleza, că suntem ospitalieri numai la țuică și slană, dar n-am pune un indicator la o răscruce de drumuri. Or fi și astea, dar… nu despre vinovați e vorba aici.
Chinezul nostru se îndrăgostise de România așa defectă și înapoiată cum e. Adevărata poveste este că adolescentul Yuguo ajunsese în România din dragoste de Eminescu și nimic altceva.
