Realitatea dură a României. Familii despărțite de sărăcie, copii crescuți fără părinți

”Pentru mine a fost și greu, dar a fost și frumos. Mai ales la școală, când a început, mă gândeam că nu pot să o ajut și mă străduiam așa de mult. Am avut noroc că mi-au primit-o la centrul de zi și au mai ajutat-o de acolo. Îmi era frică. Zic, măi, na, n-am să știu să o pot ajuta că am niște ani”, a spus bunica Sofica.

Deși bunicii au făcut tot ce au putut pentru ca nepoata lor să nu simtă lipsa mamei, dorul rămâne apăsător.

”Părerea mea este să termine casa și să stea lângă mine. Să fim sănătoși și să stea lângă mine, să stea acasă”, a spus adolescenta.

Într-o altă familie, soții Daniel și Lăcrămioara au plecat o perioadă în Belgia pentru a repara acoperișul casei. Veniturile din țară nu le-ar fi permis nicio lucrare.

”A fost foarte greu, foarte greu. Te gândești, ca părinte, acasă la copii, prima și prima dată, că doar au rămas cu mama soacră. Tot timpul copilul e copil, trebuie supravegheat”, au declarat cei doi soți.

Cei patru copii au rămas în grija bunicii.

”Nu-i mama, nu-i tata, bunica mai răspunde, dar nu, nu am avut probleme așa mari”, a afirmat bunica celor patru micuți.

Datele recente arată că peste 80% dintre românii plecați la muncă în străinătate își doresc să se întoarcă, însă salariile mici îi țin departe.