Fenomenul, rar întâlnit la mamifere mari, ar putea explica modul în care populația izolată din sudul Groenlandei reușește să supraviețuiască într-o regiune unde gheața marină dispare tot mai repede. Fără platformele de gheață pe care vânează în mod normal, urșii polari sunt obligați să se adapteze sau să dispară, scrie LiveScience.com.
Cercetătorii au descoperit că aceste „gene săritoare” generează modificări rapide în ADN, care pot influența metabolismul, comportamentul de vânătoare și rezistența la foamete. Adaptarea ar putea reprezenta un mecanism evolutiv de urgență, declanșat de schimbările climatice.
Populația de urși polari din sudul Groenlandei este una dintre cele mai izolate din lume, separată de restul speciei de ghețari și fiorduri abrupte. Tocmai această izolare ar fi permis apariția unor adaptări genetice unice, spun autorii studiului.
Descoperirea oferă o rază de speranță pentru conservarea speciei, dar oamenii de știință avertizează că nici măcar aceste mecanisme genetice nu pot compensa ritmul accelerat al topirii gheții arctice. Fără reducerea emisiilor globale, urșii polari rămân în continuare în pericol major.
