Descoperirea a fost prezentată în revista Science Advances și se referă la o stea distrusă de o gaură neagră supermasivă aflată în rotație rapidă. Evenimentul este cunoscut sub denumirea AT2020afhd și se încadrează în categoria „tidal disruption event” (TDE).
Precesia Lense–Thirring
Cercetătorii au remarcat oscilații în orbita stelei, generate de fenomenul numit precesie Lense–Thirring. Acesta apare atunci când o gaură neagră aflată în rotație atrage spațiul-timp din jurul său. Efectul a fost descris pentru prima dată în 1918 de fizicienii Josef Lense și Hans Thirring, dar până acum a fost extrem de dificil de observat direct.
Datele analizate de NASA și VLA
Pentru această cercetare au fost folosite informații în raze X obținute de observatorul spațial Neil Gehrels Swift al NASA, precum și semnale radio colectate de rețeaua Karl G. Jansky Very Large Array.
Fluctuațiile sincronizate
Cercetătorii au descoperit fluctuații sincronizate în emisiile X și radio, repetate la intervale de 20 de zile terestre. Aceste variații au arătat că procesul prin care un corp ceresc atrage materie din spațiu și jetul asociat se mișcă oscilatoriu în același ritm.
Această mișcare coordonată a demonstrat că variațiile observate sunt provocate de efectul de „frame-dragging”, cunoscut ca „tragerea” spațiului-timp, și nu de modificări ale energiei emise.
În timpul acestor evenimente, materialul provenit din stea formează un disc de creștere în jurul găurii negre. O parte din materie este expulzată sub formă de jeturi extrem de puternice, care ating viteze apropiate de viteza luminii.
Influența relativistă
Pentru că aceste structuri se află foarte aproape de gaura neagră, mișcarea lor este puternic influențată de efecte relativiste descrise de teoria lui Einstein. Aceste efecte pot fi observate doar în condiții extreme, precum deformarea spațiului-timp.
Oamenii de știință au declarat că această observație oferă o nouă metodă de a măsura rotația găurilor negre și de a înțelege modul în care aceste obiecte cosmice acumulează materie și generează jeturi.
NASA trage un semnal de alarmă: oxigenul de pe Pământ ar putea dispărea într-o zi
