Fenomenul, observat cu ajutorul mai multor telescoape spațiale, oferă o perspectivă nouă asupra modului în care elementele chimice esențiale vieții pot fi răspândite în alte colțuri ale Universului.
Potrivit unui studiu publicat pe 30 septembrie în revista The Astrophysical Journal Letters și relatat de Live Science, cometa 3I/ATLAS a fost observată emanând apă de la o distanță de aproape trei ori mai mare decât cea dintre Pământ și Soare – o performanță neobișnuită, având în vedere că majoritatea cometelor încep să se topească și să elibereze vapori abia când se apropie mult mai mult de Soare.
Un „furtun cosmic” care eliberează 40 de kilograme de apă pe secundă
Datele colectate de Observatorul Spațial Neil Gehrels Swift al NASA arată că 3I/ATLAS pierde în jur de 40 de kilograme de apă pe secundă, echivalentul presiunii unui furtun de pompieri aflat la putere maximă.
„Atunci când detectăm urme de apă sau molecule de hidroxil provenite de la o cometă interstelară, este ca și cum am primi o scrisoare chimică dintr-un alt sistem planetar”, a explicat Dennis Bodewits, profesor de fizică la Universitatea Auburn din Alabama și coautor al studiului. „Aceste descoperiri ne confirmă că ingredientele vieții nu sunt exclusive sistemului nostru solar.”
Un călător vechi de miliarde de ani
3I/ATLAS este al treilea obiect interstelar confirmat care vizitează sistemul nostru solar, după celebra 1I/‘Oumuamua (descoperită în 2017) și cometa 2I/Borisov (identificată în 2019).
Cercetătorii estimează că 3I/ATLAS are un diametru de aproximativ 5,6 kilometri și o vârstă de peste 7 miliarde de ani, ceea ce o face cu aproape 3 miliarde de ani mai veche decât sistemul nostru solar.
De la descoperirea sa, în iulie, oamenii de știință au urmărit traiectoria obiectului, care se deplasează cu o viteză impresionantă — peste 210.000 km/h — și urmează un drum aproape perfect drept, semn că provine dintr-o altă regiune a galaxiei.
Observațiile efectuate în lunile iulie și august sugerează că emisia de apă a fost declanșată de încălzirea granulelor de gheață de pe suprafața cometei de către lumina solară. Totuși, activarea timpurie a gheții la o asemenea distanță rămâne un mister pentru astrofizicieni.
