Legendele spun că el a fost aruncat peste un hău cu apă tulbure, din care oamenii erau pândiți să fie trași în iad de ființe bizare, de Dumnezeu pentru a-l ajuta pe Sfântul Nicodim de numele căruia este legată istoria primei mănăstiri din Țara — Vodița Românească, să treacă apa Tismanei, pentru a ridica întru slavă a doua sa ctitorie — celebra Mănăstire Tismana (1377).
,,Podul lui Dumnezeu' se află amplasat pe drumul județean DJ 670, care leagă orașul Baia de Aramă de toate localitățile rurale situate în zona montană a județului Mehedinți, reabilitat de Consiliul Județean (CJ) Mehedinți cu bani primiți de la Uniunea Europeană prin Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia.
Președintele interimar al instituției, Aladin Georgescu, a mărturisit în 2014 că dacă nu s-ar fi intervenit la timp, podul, în realitate format prin prăbușirea tavanului Peșterii Ponoare, s-ar fi năruit și nimic nu s-ar mai fi știut de această ,,bijuterie' care aduce zilnic în zonă mii de turiști, unii atrași de legendele sau peisajele care circulă prin diverse ghiduri și reviste cu profil turistic din lume.
'Valoarea lucrărilor executate pe o porțiune de 35 de kilometri din infrastructura rutieră care trecea peste pod, inclusiv consolidarea acestuia, s-a ridicat la peste 44 milioane de lei, din care 31 milioane au fost nerambursabili, proveniți adică din fonduri europene structurale', a precizat, pentru AGERPRES, Aladin Georgescu.
În prezent traficul rutier nu se mai desfășoară pe structura ,,Podului lui Dumnezeu', deși este alcătuit din piatră masivă, ci pe sub o serpentină construită la ieșirea din satul Ponoarele, cale de aproximativ cinci kilometri, situație care permite conservarea lui.
,,Podul lui Dumnezeu' este monument natural protejat, fiind cel mai mare pod natural din România și al doilea ca mărime din Europa (30 metri lungime, 13 metri lățime, 22 metri înălțime și 9 metri grosime), fiind timp de peste două sute de ani singurul din lume deschis traficului rutier.
Pe sub el curg, cum o fac de la începutul lumii, apele unui râu care, se povestește, este sterp, fără vietăți în el, din cauză că Nicodim i-a blestemat pe locuitorii de aici să nu aibă apă de băut din vadul lui fiindcă nu l-au lăsat să construiască în preajmă o mănăstire. Așa s-a întâmplat că el, izgonit fiind, a ajuns în locul miraculos de la Tismana și a zidit mănăstirea ce îi apăruse cândva în vis.
Datorită proiectului derulat de Consiliul Judeţean Mehedinţi, traficul în zona montană a judeţelor Mehedinţi, Gorj şi Caraş-Severin a crescut de la 1.196 la 2.500 de vehicule zilnic. Mulţi turişti vin pentru a trece la pas podul, convinşi fiind că numai astfel intră în comuniune cu Dumnezeu şi astfel se vindecă de boli şi tristeţe. Poate nu întâmplător Prea Sfinţitul Nicodim, întâiul întemeietor al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, şi-a dat consimţământul să fie construit la capătul ,,Podului lui Dumnezeu' un lăcaş de cult cu hramul ,,Sfântul Nicodim de la Tismana', spre învăţătură şi aducere aminte muritorilor că pe aici a trecut, ca un miracol, Dumnezeu.
Unde începe şi unde se sfârşeşte legenda nimeni nu ştie cu adevărat. Cert este că ,,Podul lui Dumnezeu' există şi de milioane de ani, de când este Pământul, a lăsat omul să păşească peste o vale minunată, către universul poveştilor ancestrale unde timpul a aşezat câmpuri cu lapiezuri şi liliac, stele şi statui minunate săpate în piatra de calcar, vânturi şi ploaie.
