Potrivit bisericii, de la palma lui Moş Nicolae a rămas obiceiul că, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviți cu joardă în semn de avertisment.
Tot tradiția lui moş Nicolae spune că nuielușa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă această, pusă în apa, va înflori până la Nașterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul "a mijlocit" iertarea celui care a fost lovit.
Sfântul Nicolae a știut, însă, că după mustrare se cere mângâiere. Astfel, a făcut multe daruri săracilor, i-a liniștit pe cei întristați și a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi.
Sfântul ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087, moaștele sale sunt păstrate la o biserică ce-i este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.
În tradițiile românești, moş Nicolae apare pe un câl alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie; păzește soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lasă lumea fără lumina și căldură; este iscoadă a diavolului; stăpânește apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scăpa de la înec; apăra soldații în război, motiv pentru care aceștia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii și fețele sărace care vor să se mărite.
