Stuart şi fratele său, Robert, obişnuiau de mici să-şi facă unul altuia tot felul de farse. Atitudinea degajată şi jucăuşă a lui Stuart a făcut-o pe Vicky să se îndrăgostească de el.
Când Stuart şi Vicky s-au logodit, bărbatul, tată a cinci copii, s-a gândit că cel mai potrivit moment pentru a-i face fratelui
său o ultimă farsă, una pe care s-o ţină minte toată viaţa, ar fi chiar ziua nunţii.
Toată lumea bănuia că acesta pune ceva la cale, dar nimeni nu putea să ghicească şi ce anume.
În ziua cea mare, totul părea perfect... Apoi a venit momentul în care preotul a cerut verighetele. Când colo, surpriză! Stuart i-a spus că nu le are la el. Le uitase undeva... Preotul, complice la mârşăvia pusă la cale în cel mai mic detaliu de mire, s-a supărat şi le-a spus că nunta nu poate continua fără inele.
Invitaţii au rămas pur şi simplu fără cuvinte, erau furioşi şi evenimentul părea să se transforme într-un coşmar...
Pentru Stuart, însă, era momentul potrivit pentru a părăsi biserica... Brusc, a ţâşnit pe uşă, lăsându-şi mireasa şi pe fratele său în faţa preotului, buimaci.
În secunda următoare, pe un perete din faţa altarului a căzut un ecran pe de proiecţie pe care a început să ruleze un film. În imagini era chiar Stuart iar filmuleţul proiectat însuma, de fapt, aventurile prin care trecuse acesta pentru a recupera verighetele... S-a urcat la volanul unui tractor, a străbătut un câmp plin de oi şi, când a ajuns acasă, şi-a dat seama că nu are cheile...
Când au văzut imaginile, oaspeţii au fost la început îngrijoraţi apoi, când şi-au dat seama că totul a fost o glumă, au început să râdă în hohote. Nici măcar mireasa părăsită în faţa altarului nu a putut să se oprească din râs. Gluma celui care avea să-i devină soţ de îndată ce se întorcea în biserică fusese mult prea bună...
