Manevra din spatele vânzării Salrom. Cine pune mâna pe resursele din subsolul României

În ultimii ani, Salrom a fost în centrul mai multor decizii și dezbateri privind o posibilă listare la bursă. Recent, compania a fost menționată și într-o notă de informare semnată de viceprim-ministrul Ioana Gheorghiu, document care a stârnit ample discuții în spațiul public.

Cine deține compania și cât de important este portofoliul Salrom

În prezent, Societatea Națională a Sării este deținută de statul român, care are 51% din acțiuni prin Ministerul Economiei, și de Fondul Proprietatea, care controlează 49%. Fondul Proprietatea a arătat în repetate rânduri că este interesat să vândă o parte din acțiunile sale. Acțiunile Salrom reprezintă al treilea cel mai important portofoliu dintre cele 18 companii românești nelistate la bursă.

Compania deține monopolul pe producția de sare din România și a fost înființată în anul 2007, după reorganizarea Regiei Naționale a Sării București.

Profit constant și afaceri de sute de milioane de lei

Salrom produce în prezent sare alimentară, sare pentru animale, dar și sare industrială, folosită la dedurizarea apei și la dezăpezire. Compania a făcut profit constant în ultimii ani, iar cifrele au fost în creștere. Potrivit documentelor, 90% din profitul realizat a fost distribuit sub formă de dividende către statul român și Fondul Proprietatea. În anul 2024, cifra de afaceri a depășit 450 de milioane de lei, iar profitul a trecut de 130 de milioane de lei.

Mina de grafit de la Baia de Fier, o nouă oportunitate pentru Salrom

Dincolo de exploatarea sării, Salrom are oportunitatea de a se orienta și către alte zone industriale. La Baia de Fier, în județul Gorj, există o mină de grafit aflată în proprietatea companiei, care ar putea fi redeschisă. Posibilitatea unei astfel de investiții a fost recunoscută și de politicieni. În perioada în care deținea portofoliul Economiei, ministrul Radu Miruță a vorbit despre importanța grafitului și despre potențialul acestei resurse.

„La Salrom, pe lângă sare, acum mai este grafitul. care n-a mai fost exploatat acum 12 ani, când valora de zeci de ori mai puțin decât poate valora acum și decât va valora în următoarea 100 de ani, cu siguranță. Este absolut legitim să ne uităm cum putem valorifica asta. Aici suntem, am dat licență de exploatare pentru statul român, nu cum se speriau unii că vindem resursele altcuiva. Statul român e cel care gestionează această licență. Suntem în discuții pentru a vedea care e cea mai bună metodă de exploatare. Vrem să facem doar noi, iată, trebuie să și vedem dacă putem sau nu putem, pentru exploatarea grafitului nu este un procedeu foarte la îndemână, cu tehnologie foarte ușoară.”

România, locul unde se află cea mai veche exploatare de sare din lume

Până la o decizie privind exploatarea grafitului, sarea rămâne principalul produs al Salrom. Iar extracția acesteia pe teritoriul României are o istorie impresionantă. Cea mai veche exploatare de sare din lume se află în România și datează de acum 8.000 de ani. Situl este în comuna Vânători, din județul Neamț.

Vestigiile descoperite de arheologi, printre care unelte și vetre de foc folosite la fierberea apei cu sare, arată că exploatarea exista încă din neoliticul timpuriu. Oamenii din zonă folosesc și astăzi saramura formată în mod natural, care are o concentrație de șase ori mai mare decât cea din mări și oceane.

Cum a influențat sarea istoria și geografia României

Sarea, supranumită și „aurul alb”, a fost exploatată continuu timp de milenii pe actualul teritoriu al României. Cele mai mari depozite de sare gemă din bazinul carpatic s-au format în urmă cu 13 sau 14 milioane de ani. În Transilvania există locuri în care această resursă se găsește aproape peste tot, la diferite adâncimi. Importanța sării se vede inclusiv pe harta țării. Nume precum Ocna Mureș, Râmnicu Sărat, Slănic sau Sărata arată legătura istorică dintre comunități și exploatarea acestui mineral.

Specialiștii spun că rezervele de sare ale României, estimate la peste 12 miliarde de tone, sunt suficiente pentru necesarul întregii planete. Cu o puritate de 99,8%, cea mai bună sare din Europa este comercializată doar de România. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Transilvania se produceau anual 100.000 de tone de sare, în Țara Românească 8.000 de tone, iar în Moldova aproximativ 13.000 de tone.

În anul 1938, producția României Mari ajungea la 350.000 de tone de sare. Între anii 1990 și 2000, cantitatea de sare solidă exploatată era de două milioane de tone pe an, iar cea de sare în soluție depășea trei milioane de tone anual.

Cum se exploata sarea în perioada comunistă

În perioada comunistă, exploatarea sării din România a fost organizată integral de stat, în cadrul economiei centralizate. Minele de sare erau administrate prin diferite structuri de stat, care au precedat actuala companie Salrom. Exploatările importante funcționau la Slănic Prahova, Târgu Ocna, Praid, Ocna Dej, Ocna Mureș, Cacica și Ocnele Mari.

În primii ani ai regimului comunist, extracția sării se făcea încă prin metode tradiționale, cu multă muncă manuală în subteran. Sarea era desprinsă din pereții galeriilor prin tăiere, perforare și detonări controlate, apoi era transportată la suprafață cu vagonete și instalații miniere specifice epocii. În anii ’60 și ’70, regimul comunist a accelerat industrializarea și modernizarea exploatărilor miniere.

Au fost introduse utilaje mecanizate pentru tăiere și transport, iar producția s-a orientat tot mai mult către extracția industrială la scară mare. În cazul anumitor exploatări s-a trecut și la obținerea sării prin dizolvare, prin injectarea apei în zăcământ și extragerea saramurii prin sonde.

Tehnologia a evoluat semnificativ spre finalul perioadei comuniste, când mecanizarea a redus treptat dependența de munca manuală. În marile saline au apărut instalații de foraj mai performante, sisteme moderne de ventilare și utilaje grele pentru încărcare și transport. În paralel, statul a investit în infrastructura de suprafață. Au fost construite linii ferate industriale, stații de prelucrare și depozite pentru a susține producția ridicată cerută de economia planificată.

Efectele exploatării intensive și transformarea salinelor după 1990

Exploatarea intensivă din perioada comunistă a avut și efecte pe termen lung asupra unor zone miniere. Unele saline au fost închise ulterior din cauza infiltrațiilor, a riscurilor de prăbușire sau a epuizării anumitor galerii. După 1990, multe spații miniere vechi au fost transformate în obiective turistice și balneare, iar activitatea a fost reorganizată în cadrul companiei de stat Salrom, considerată continuatoarea structurilor miniere din perioada comunistă.

Astăzi, Societatea Națională a Sării are în exploatare șase mari saline: Slănic Prahova, Râmnicu Vâlcea, Târgu Ocna, Cacica, Ocna Dej și Ocna Mureș. Salina Praid din județul Harghita rămâne definitiv pierdută după catastrofa din 2025. Alte saline au fost închise pentru exploatare, dar funcționează în circuitul turistic, așa cum este cazul Salinei Turda.