Povestea a fost făcută publică de un timişorean care a asistat la o scenă rară într-un magazin. Povestea lui a devenit virală şi este extraordinar de emoţionantă.
"O zi normală de joi din ianuarie. Un supermarket dintr-un mall din Timişoara. O femeie îmbrăcată modest cu doi copilaşi după ea. Era la banda de lângă mine. Se vedea că acei copilaşi sunt crescuţi cu mult bun simt după cum se comportau. Pe bandă erau o rudă de salam, o sticlă de 1.5 L de lapte, câteva conserve şi o pâine. Nu erau alcool sau altceva. Am prostul obicei să observ tot felul de tâmpenii.
În spatele ei doi tineri pe la 16 -17 ani şi încă câteva persoane ce îşi aşteptau rândul că să-şi plătească cumpărăturile. Femeia scoate dintr-un buzunar o pungă cu mărunţiş. Erau numai monezi de 10 bani şi de 5 bani. Îşi cere umil scuze casieriţei pentru că aia sunt toţi banii pe care îi are şi speră să îi ajungă. Îşi cere scuze şi celor din spatele ei pentru timpul de aşteptare că acea casieriţa să numere monezile. Toată lumea stă liniştită şi aşteaptă în rând. Banda mea era deja blocată şi stăteam. După ce îi numără casieriţa îi spune că are 17 lei şi 60 de bani şi că e în regulă. Poate să plece cu acele cumpărături liniştită după ce îi da restul.
O strig pe casieriţa şi mă ofer să îi achit eu cumpărăturile. Casieriţa mă priveşte lung, îmi zâmbeşte şi îmi spune că acele cumpărături au fost deja achitate. Eu insist, dar ea nu îmi mai răspunde. Scoate bonul, deschide casă şi îi oferă rest. Femeia se uită lung şi spune că e o greşeală că ea nu a dat o bancnotă de 50 de lei. Casieriţa insistă să primească restul şi îi mulţumeşte. Femeia ruşinată lasă capul în pământ şi insistă, însă îşi primeşte într-un final cumpărăturile şi restul şi îi mulţumeşte cu lacrimi îi ochi acelei tinere. În acea secundă am crezut că pică pământul pe mine. Îmi spuneam în gând: "uite că mai sunt şi oameni cu suflet mare!". Dar nici nu am apucat să mă gândesc prea mult că i-am auzit pe acei doi tineri cum au spus către casieriţa că este una dintre cele mai extraordinare persoane şi că ei nu mai vor nimic.
Au făcut rapid doi paşi către acea femeie şi i-au întins o bancnotă de 100 lei. Spuneau că ei nu au nevoie de acei bani. Voiau să îşi cumpere ţigări, dar ea are nevoie mai multă de acei bani pentru cei mici decât au ei de ţigări. Toţi cei aflaţi în preajma au oferit ce au putut şi cât au putut. Mâncare, dulciuri, bani. Am încercat să vorbesc cu ea, dar ea plângea. M-am întors la casieriţa să îi mulţumesc pentru gestul ei. A zâmbit senin şi mi-a spus: "Nu puteam să primesc un cadou mai frumos de la Dumnezeu de ziua mea!".
Uite că mai sunt oameni buni, chiar dacă sărbătorile au trecut! Uite că bunătatea nu a murit! Uite că încă mai suntem OAMENI! Chiar dacă unii muncesc pe salariul minim pe economie nu uită că sunt oameni!
Sursa: stirilekanald.ro
