Primăria Oradea a lansat o licitație de proporții pe platforma SEAP, fiind dispusă să cheltuiască aproape 462 de milioane de lei (fără TVA) pentru 14 vehicule de tip tram-tren. Deși municipalitatea prezintă proiectul într-o lumină triumfalistă, investiția ridică numeroase semne de întrebare privind eficiența și sustenabilitatea pe termen lung.
Costuri exorbitante și riscuri tehnice
Suma uriașă, care se apropie de 100 de milioane de euro, acoperă achiziția și mentenanța unor vehicule hibride. Aceste tram-trenuri trebuie să fie capabile să ruleze atât pe șinele de tramvai din oraș, cât și pe infrastructura CFR. Istoria marilor proiecte de infrastructură din România ne învață însă că adaptarea infrastructurii feroviare vechi la vehicule moderne este o provocare care aduce deseori costuri neprevăzute și întârzieri majore.
Termene optimiste, realitate incertă
Primăria impune un termen de livrare de 24 de luni pentru toate cele 14 unități. Într-o piață dominată de giganți precum Stadler, Alstom sau Siemens, unde comenzile sunt programate cu ani înainte, rămâne de văzut dacă Oradea va atrage oferte serioase sau dacă proiectul va fi blocat de contestații și întârzieri de producție, așa cum s-a întâmplat în alte orașe din țară.
Argumentul ecologist versus utilitatea practică
Deși Primăria invocă „reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră”, scepticii se întreabă dacă fluxul de pasageri din zona metropolitană justifică o investiție de o asemenea magnitudine. Există riscul ca aceste vehicule sofisticate să circule pe jumătate goale, transformând un proiect „verde” într-o povară financiară pentru bugetul local, mai ales după expirarea garanției de 60 de luni, când mentenanța va cădea exclusiv în sarcina orașului.
