Întrebat cum a ajuns să accepte o apariție într-o astfel de publicație, Iliescu a oferit un răspuns cu accente ironice și retrospective:
„O întrebare ludică… vedeți, a existat un timp în România în care până și publicațiile acestea, siropoase, cum li se spune, aveau publicul lor și erau în print. Era o revistă dedicată sexului frumos, dar nu făcea rabat de producție culturală în jurul unui anumit tip de imaginar vizual, specific profilului revistei. Pare ciudat, dar în paginile acelei reviste erau și idei, și nu erau deloc goale de conținut. Era o publicație despre Eros în multiplele lui forme, și fără să fim ipocriți, face parte din viață. În plus, și eu am fost un player, adică un jucător, boy nu prea mai eram, și poate și asta a făcut experiența să fie interesantă pentru public.”
Fostul președinte și-a amintit și un moment amuzant din pregătirea materialului vizual care a însoțit interviul.
„Îmi amintesc și acum că printre fotografiile selectate pentru interviu era o poză cu mine în papuci, așa cum era condiționat accesul vizitei la muzeu, lângă portretul lui Marilyn Monroe. Două zâmbete iconice, pentru cârcotași.”
Iliescu a respins ideea că prezența sa în Playboy ar fi fost o alegere neadecvată pentru un om politic:
„Acum nu știu de ce și-au închipuit unii că sunt vreun pudibond, sau mai rău, că habar nu am de Playboy, am zis-o și atunci, știam de Playboy cum știam de capitalism… Întrebările au fost mai mult decât decente, au fost provocatoare în sensul bun politic. Numărul cu pricina a apărut după Crăciun, în 2007, și întrebările variau de la Crăciunul revoluționar la cel postdecembrist, de la meciurile de fotbal favorite la cele politice incomode, de la secretele mele culinare la crapul la carton… Am zis de ce nu?”
Fostul lider a menționat că astfel de interviuri nu erau neobișnuite pe plan internațional.
„Unul dintre autorii mei preferați, John Kenneth Galbraith, dăduse cândva un interviu ediției americane Playboy; numai în spațiul mioritic părea ceva curios ca un om de știință sau unul politic să acorde un interviu acestei publicații. Mă felicit pentru el, am setat un standard, păcat că presa în print nu a rezistat pe măsura standardului…”
Iliescu a mai relatat și o coincidență de moment legată de apariția interviului său și a fostului lider sovietic Mihail Gorbaciov.
„Îmi amintesc că erau multe glume la acel moment pentru că interviul meu în ediția română a apărut simultan cu cel al lui Gorbaciov în ediția ungurească. Unii ziceau că KGB-ul controlează Playboy din umbră și ne dă un semn… Eu zic că pentru niște domni de la est, am fost mai progresiști decât sunt unii cu vreo șase-șapte decenii mai tineri.”
În încheiere, fostul președinte a dezvăluit că ideea apariției în Playboy nu i-a aparținut în totalitate, ci a fost susținută și de unul dintre consilierii săi:
„Am avut și un consilier care m-a convins că e o mișcare inspirată.”
Un protest lovește în plin ceremonia oficială pentru Ion Iliescu. „Istoria nu te va ierta”
