„A mai trecut un an în care am mers împreună, unii cu alții, și noi toți cu Dumnezeu.
Am primit toate scrisorile (le păstrez cu grijă în cutii legate cu panglică tricoloră), gândurile, darurile, lacrimile, rugăciunile și jertfa voastră tăcută... Înseamnă mult pentru mine. Pentru toate, vă mulțumesc.
Mă rog pentru poporul român de pretutindeni să fie binecuvântat cu inimă trează, cu lacrimi de iertare, cu milă și iubire pentru aproapele și cu nădejde tare. Par lucruri simple, poate prea des auzite, încât riscă să pară banale, dar sunt (încă) greu de trăit și de înfăptuit într-o lume tulbure și tulburată.
Cuvintele mele nu pot cuprinde tot ce simt, de aceea am ales ca darul meu pentru fiecare dintre voi la finalul lui 2025 să fie cuvintele Părintelui Macarie, de la Schitul Piatra Tăieturii.
Vă îmbrățișez în inimă, acolo unde vă port, cu o îmbrățișare lungă, ca o punte între ani.
La mulți ani cu Domnul de mână, România lui Dumnezeu!
#cristelageorgescu #imputernicire #multumesc
”Din adâncul pustiei, de sub cerul limpede al munților de nord, dintr-o chilie în care singurătatea s-a îmbrăcat cu rugăciune, din tăcerea Pietrei Tăieturii, cu inima frântă trimit această binecuvântare, ca un balsam pentru răni nevăzute către toți cei asemenea mi-e: cei care plâng, cei care iartă greu, cei care nu mai pot, dar totuși merg înainte. Părintele Macarie.
Binecuvântați să fiți, toți cei care plângeți în ascuns, în cămăruțe sărace, în azile, în închisori, în singurătăți grele — să vi se șteargă lacrima cu mâna nevăzută a lui Hristos, să vă fie sufletul alinat de o pace care nu se poate spune în cuvinte, ci doar se simte ca un fior cald, ca o îmbrățișare cerească.
Binecuvântați să fiți, cei bolnavi, singuri și uitați, să vă cerceteze Duhul Sfânt în taină și să vă aducă alinare ca roua pe iarba însetată. Să nu vă simțiți părăsiți, căci Dumnezeu nu pleacă niciodată. El stă la căpătâiul celor neștiuți de lume.🌿 Binecuvântați să fiți, cei osteniți de drum, cei ce nu mai au putere să rostească o rugăciune, dar care încă suspină în taină: „Doamne, nu Te mai simt… dar încă Te caut…” Să vină lumina Lui ca un răspuns mut, dar adânc, și să vă aprindă candela inimii chiar și când uleiul s-a terminat.
Binecuvântați să fiți, toți cei care purtați greutăți — în trupuri bolnave, în minți tulburate, în inimi strivite, pe umeri apăsați de griji sau de tăceri dureroase — să se prefacă suferința voastră în cunună și durerea în slavă veșnică, înaintea Celui ce știe toate.
Binecuvântați să fiți, toți cei ce vreți dreptate, dar ați fost mințiți, batjocoriți sau striviți în nedreptăți — Dumnezeu vede! El nu întârzie și nu uită! Și nimic din ce ați suferit nu va fi zadarnic, căci totul se adună în paharul milei Sale.
Binecuvântați să fiți, cei care nu mai știți să iertați — să vi se înmoaie inimile ca pâinea caldă frântă în post, și ura să se topească în iubire. Să nu mai purtați spini în suflet, ci flori de pace, chiar dacă au crescut pe mormântul unei dureri.
Binecuvântați să fiți, tinerilor care aveți frici, pentru viața care vă stă înainte,
pentru zvonurile lumii, pentru războaiele despre care se vorbește, pentru crizele care vin — Domnul să vă păzească cu pacea Lui, să vă fie pașii purtați de îngeri, și nopțile păzite de Maica Domnului.
Binecuvântate să fie casele în care arde candela la Maica Domnului și icoanele de pe pereți care privesc spre omul gol și obosit, dar cu nădejde. Să fie binecuvântate mamele care plâng, bunicii care se roagă pentru nepoți, copiii care încă se mai închină, chiar dacă nu știu rugăciuni pe de rost.
Binecuvântați să fiți voi toți, cei care citiți aceste cuvinte, să vi se atingă inima cu un gând de cer, să vi se aline neliniștile, să vă iubească Dumnezeu mai mult decât vă iubiți voi înșivă.
Binecuvântat să fie fiecare oftat al inimii triste, fiecare bătaie a inimii rănite, fiecare suspin dus în tăcere spre cer — căci și acestea sunt rugăciuni, și Dumnezeu le adună în cămara milostivirii Sale.”, scrie Cristela Georgescu pe Facebook.
