Țiganii erau considerați dușmani ai celui de-al Treilea Reich, așa că s-a purces rapid la eliminarea sistematică a acestora – întâi au fost condamnați la izolare, apoi uciși. Aproximativ 23.000 de țigani au fost ținuți prizonieri în Lagărul de Concentrare de la Auschwitz. Majoritatea au murit – fie de foame, fie din cauza bolilor sau a tratamentului brutal aplicat de gărzile naziste, iar alții au fost victimele „soluției finale” din camerele de gazare.
Înainte de înființarea așa-numitelor Zigeunerfamilienlagerla Birkenau – tabere speciale pentru familiile de țigani –, puțini membri ai acestei comunități au fost prizonieri la Auschwitz. La Auschwitz I erau înregistrați cu numere din seria generală, începând cu litera „Z”, de la Zigeuner, care era tatuat pe brațul stâng. Erau încadrați de obicei ca prizonieri „asociali” (Asozialer-Aso.), purtând un ecuson negru triunghiular, dar și ca prizonieri politici (Politischer – Pol.), cu ecuson roșu în formă de triunghi, și ca răufăcători profesioniști (Berufsverbrecher – B.V.), cu ecuson verde. După ce erau fotografiați, erau trimiși în diverse grupe de muncă.
Pe 16 decembrie 1942, Heinrich Himmler a ordonat deportarea tuturor țiganilor rămași în Germania, Austria și în Protectoratul Boemiei și Moraviei. Pe 29 ianuarie 1943 au fost emise noi instrucțiuni:deportații trebuiau trimiși la Auschwitz. Așa că în sectorul BIIe de la Auschwitz II-Birkenau a fost înființată „tabăra pentru familii de țigani”.
Deportarea țiganilor la Auschwitz a început, așadar, în februarie 1943 și a continuat până în iulie 1944. Cei arestați erau, în marea lor majoritate, din Germania, Austria, Boemia și Moravia, Polonia și, în număr mai mic, din Franța, Olanda, Croația, Belgia, Uniunea Sovietică, Lituania și Ungaria. Registrele lagărului arată că au exista câțiva prizonieri și din Norvegia și Spania.
La sosirea în lagăr, țiganii nu erau selecționați, familiile nu erau despărțite și toți membrii erau conduși în aceleași barăci. Li se permitea să poarte în lagăr haine civile și să își păstreze bunurile personale. După care primeau numărul și erau trimiși la muncă.
Se estimează că aproximativ 23.000 de țigani – bărbați, femei și copii – au fost deportați la Auschwitz. Dintre aceștia, 21.000 erau înmatriculați (inclusiv copiii născuți în lagăr).
Sursa: historia.ro
