Politologul Vladimir Borțun, cercetător la Universitatea Oxford, recomandă ca România să adopte măsuri similare, inclusiv majorarea taxelor pentru marile companii. El avertizează că, în lipsa unor astfel de măsuri, frustrările economice pot favoriza ascensiunea partidelor extremiste în alegerile viitoare.
Premierul francez Lecornu și negocierile bugetare
Noul premier francez, Sébastien Lecornu, încearcă să obțină sprijinul opoziției pentru un buget menit să reducă deficitul public. Pentru aceasta, el trebuie să se bazeze fie pe populiștii de dreapta ai lui Marine Le Pen, fie pe socialiști. Lecornu exclude orice colaborare cu extrema dreaptă. Parlamentarii socialiști cer adoptarea „taxei Zucman”, o taxă anuală de 2% asupra averilor ce depășesc 100 de milioane de euro.
Debate și critici privind nivelul taxelor
Există voci care consideră taxa de 2% insuficientă. Economistul Thomas Piketty susține că taxa este „necesară, dar insuficientă” pentru nevoile financiare ale Franței, conform Bloomberg.
România și taxarea marilor averi
România se confruntă cu probleme economice mai grave decât Franța, deficitul bugetar fiind cel mai mare din UE. Guvernul Bolojan a adoptat măsuri de austeritate, unele controversate. Impozitarea marilor averi este aproape un subiect tabu. În mod surprinzător, Guvernul a anunțat majorarea impozitului pe aceste averi, însă nu va depăși nici 1%.
Comunicatul guvernamental precizează: „Cota suplimentară pentru impozitarea marilor averi va crește de trei ori, de la 0,3% la 0,9%. Astfel, în cazul proprietăţilor reprezentând clădiri rezidenţiale, prin aplicarea unei cote de 0,9% asupra diferenţei dintre valoarea impozabilă a clădirii comunicată de către organul fiscal local şi plafonul de 2.500.000 lei; în cazul proprietăţilor reprezentând autoturisme, prin aplicarea unei cote de 0,9% asupra diferenţei dintre valoarea de achiziţie şi plafonul de 375.000 lei”.
Opinia expertului Vladimir Borțun
Borțun consideră că măsurile discutate în Franța ar trebui implementate și în România, iar taxa pe marile averi ar trebui să depășească 2%. În contextul în care guvernul român a introdus taxe de 10% chiar și pentru indemnizațiile mamelor și a redus bursele copiilor, inegalitățile fiscale devin evidente. România este văzută ca un stat prietenos cu marile companii și bogați, dar aspru cu categoriile defavorizate.
Creșterea averilor și datoriile globale
„Dacă ne uităm pe datele statistice, marile averi ale bogaților s-au triplat. Ne aducem aminte că acum un deceniu Bill Gates era cel mai bogat om din lume și avea o avere de câteva miliarde de dolari, acum au zeci și sute de miliarde de euro. Deci avem o concentrare tot mai accelerată a bogăției la vârful piramidei. Nu doar în Franța, ci peste tot, în SUA, în tot Occidentul. În schimb, dacă ne uităm la aceleași state, datoriile lor au crescut tot mai mult”, punctează expertul.
Măsuri fiscale istorice
Borțun subliniază că perioadele în care averile și corporațiile erau taxate mai consistent au coincis cu investiții majore în infrastructură și prosperitate generală. Exemplul Franței postbelice, între 1945 și 1975, denumit „Les Trente Glorieuses”, arată că taxarea marilor averi a susținut creșterea economică și locurile de muncă bine plătite.
Impactul austerității asupra populației române
În România, taxele au fost aplicate populației defavorizate, în timp ce privilegiile sistemului de intelligence au fost menținute. Borțun spune: Se face multă evaziune fiscală, inclusiv din partea marelor corporații, care, cum știm, își transferă profiturile în țările de baștină sau în paradisuri fiscale, precum Cipru. Plătim noi prin tăierile drastice din sectoare publice, care sunt vitale pentru funcționarea unei societăți. Sunt vitale pentru a avea o populație sănătoasă, bine educată, care ne dorim să nu voteze un extremiștii în alegeri. Iar tu, România, tai tocmai din aceste sectoare, care sunt deja subfinanțate!”.
Disparități regionale și nemulțumiri sociale
România este codașă în UE la investiții în educație, cercetare, sănătate și cultură. Elitele politice și civice ignoră aceste probleme, ceea ce favorizează partidele populiste. Borțun explică: „Mi se păre foarte arogantă reacția multor elite, atât politice cât și civile, din mass media, din societatea civilă, față de sondajul recent care a arătat un grad ridicat de nostalgie în rândurile oamenilor față de regimul comunist. Oamenii nu înțeleg că pentru acel procent enorm al populației care preferă regimul comunist de dinainte, acele condiții materiale care oferă o anumită securitate oamenilor și anume slujbe, locuințe ieftine, acces la sistemul de educație pentru copiii din mediul rural, toate acele condiții ori au dispărut, ori au devenit foarte fragile pentru foarte mulți oameni. Sigur, mulți au avut de câștigat de pe urma tranziției la capitalist. Mai ales în marile orașe, București, Cluj”.
Costurile politice ale lipsei de empatie
Borțun avertizează că austeritatea extremă aplicată populației este „garanția supremă ca extrema dreaptă va veni la putere”. Lipsa de empatie și pragmatism politic a elitei favorizează demagogii, iar România se confruntă cu riscuri similare celor din criza datoriei europene sau criza bancară americană din 2007-2008.
Situația economică comparativă cu Franța și Germania
Franța și Germania se confruntă cu probleme economice majore. Franța, cu o datorie de 116% din PIB și un rating suveran retrogradat la „A+”, se află în dificultate. Germania se confruntă cu o industrie auto în criză, afectată de concurența chineză. România are un PIB de 382 miliarde dolari și o datorie publică de 57,8% din PIB, fiecare român fiind îndatorat cu aproximativ 11.000 de euro. Deficitul bugetar este de 9,3% în 2024.
Perspective fiscale și noi măsuri
Pe măsură ce actualele măsuri nu schimbă semnificativ situația, sunt așteptate noi pachete fiscale. România și Franța se află într-un context complicat, însă abordările fiscale diferă substanțial, cu efecte sociale și politice majore.
