Această procedură duce la anularea codului de TVA, afectează conturile prin pierderea deductibilității și lasă urme în cazierul fiscal al administratorilor.
Noile clarificări privind modul în care se aplică inactivitatea fiscală permit autorității fiscale să considere o firmă inactivă dacă aceasta nu depune situațiile financiare anuale în maximum cinci luni de la scadența legală sau dacă nu își îndeplinește obligațiile declarative timp de un semestru calendaristic. Efectele nu se limitează la statutul fiscal, ci se propagă în relațiile comerciale, în fluxurile financiare și în interacțiunea cu instituțiile publice.
Analiza mecanismului arată că o companie poate ajunge într-o situație de blocaj administrativ progresiv, pornind de la o obligație formală care, la prima vedere, pare minoră.
Totul pornește de la un termen contabil ignorat
Legislația contabilă stabilește termene clare pentru depunerea situațiilor financiare anuale. Pentru societățile reglementate de Legea societăților comerciale, termenul este 31 mai al anului următor exercițiului financiar, în timp ce alte persoane juridice trebuie să depună documentele până la 30 aprilie. Începând cu 2026, depășirea acestor termene cu mai mult de cinci luni permite ANAF să declanșeze procedura de declarare a inactivității fiscale. Verificările se aplică doar situațiilor financiare ale căror termene de depunere apar după intrarea în vigoare a noilor reguli, fără efect retroactiv.
Când poate fi declarată o firmă inactivă
Declararea inactivității fiscale nu se limitează la nedepunerea bilanțului. Legislația prevede și alte situații în care o firmă poate primi acest statut: lipsa obligațiilor declarative timp de șase luni, nefuncționarea la domiciliul fiscal declarat, expirarea dreptului de folosință asupra sediului social sau înregistrarea unei perioade de inactivitate temporară la registrul comerțului.
Statutul de contribuabil inactiv nu suspendă obligațiile fiscale. Compania trebuie să continue depunerea declarațiilor și plata taxelor, chiar dacă efectele administrative încep să se acumuleze și să afecteze activitatea curentă.
Anularea codului de TVA: lovitura care destabilizează fluxul financiar
Una dintre primele consecințe ale declarării inactivității fiscale este anularea codului de TVA. Deși firma rămâne obligată să colecteze TVA pentru operațiunile desfășurate, își pierde dreptul de deducere a taxei aferente achizițiilor. Această situație afectează direct cash‑flow‑ul companiei, deoarece TVA‑ul plătit furnizorilor nu mai poate fi recuperat.
Cazierul fiscal și impactul asupra relațiilor comerciale
Declararea inactivității fiscale este înscrisă în cazierul fiscal al firmei și, în anumite situații, în cel al reprezentanților legali care conduceau societatea în perioada respectivă. În mediul economic, verificarea statutului fiscal a devenit o etapă obișnuită înainte de semnarea contractelor sau acordarea finanțărilor, ceea ce înseamnă că o astfel de mențiune poate afecta direct credibilitatea companiei.
Blocaje în relația cu Registrul Comerțului
În anumite situații, operațiuni precum modificarea actului constitutiv, schimbarea administratorilor sau înregistrarea unor mențiuni pot fi refuzate sau întârziate dacă firma figurează ca inactivă fiscal. Aceste blocaje pot afecta reorganizarea internă a companiei sau accesul la proiecte care necesită actualizarea documentelor societății.
Cum poate fi contestată decizia ANAF
Legislația permite contestarea deciziei ANAF prin depunerea unei contestații administrative în termen de 45 de zile de la comunicare. Ulterior, contribuabilul poate iniția o acțiune în contencios administrativ și poate solicita suspendarea efectelor actului fiscal până la soluționarea definitivă a litigiului. Contestarea nu suspendă automat aplicarea măsurilor, ceea ce obligă firma să gestioneze simultan procedurile de conformare fiscală și demersurile juridice.
O schimbare care rescrie modul în care administrația intervine în activitatea companiilor
Noile reguli urmăresc eliminarea firmelor fără activitate economică reală și reducerea utilizării societăților inactive în scheme de fraudă sau tranzacții fictive. În același timp, mecanismul introduce un tip de intervenție administrativă care acționează înaintea unui control fiscal propriu‑zis, ceea ce schimbă fundamental modul în care companiile trebuie să își gestioneze obligațiile.
Pentru mediul de afaceri, riscul major este legat de respectarea strictă a termenelor procedurale și a obligațiilor de raportare. În acest context, depunerea la timp a situațiilor financiare nu mai reprezintă doar o obligație contabilă, ci devine un element esențial pentru continuitatea operațională a unei firme.
