Alan Greenspan, unul dintre cei mai influenți economiști din istoria modernă și omul care a ghidat politica monetară a Statelor Unite timp de aproape două decenii, a încetat din viață luni dimineață, la vârsta de 100 de ani. Anunțul a fost făcut de soția sa, cunoscuta jurnalistă NBC News Andrea Mitchell, care a precizat că fostul președinte al băncii centrale americane a murit în locuința lor, din cauza unor complicații provocate de boala Parkinson.
Supranumit în perioada sa de glorie „Maestrul” sau „Oracolul”, Greenspan a lăsat o amprentă de neșters asupra capitalismului global, conducând Federal Reserve sub patru președinți americani diferiți, într-o eră marcată de globalizare și de ascensiunea economiei digitale.
De la muzica de jazz la statutul de „rock star” al economiei globale
Născut pe 6 martie 1926 în New York, într-o familie de imigranți evrei, Greenspan a manifestat din copilărie un talent nativ pentru matematică, dar și o pasiune profundă pentru muzică. În tinerețe, a studiat clarinetul la celebra școală Juilliard și a concertat ca saxofonist într-o trupă de swing-jazz, înainte de a decide că viitorul său aparține cifrelor și de a obține doctoratul în economie.
A intrat în prima linie a politicii naționale ca consilier al lui Richard Nixon și apoi ca șef al consiliului economic în mandatul lui Gerald Ford. Însă momentul de cotitură a venit în august 1987, când președintele Ronald Reagan l-a numit la cârma Federal Reserve (Fed) – poziție pe care avea să o ocupe timp de peste 18 ani, până în ianuarie 2006.
Mandatul istoric: Cum muta Greenspan piețele financiare dintr-o singură frază
La doar două luni de la preluarea mandatului, Greenspan s-a confruntat cu primul său test major: „Black Monday” (Lunea Neagră) din octombrie 1987, când bursa americană s-a prăbușit istoric. Reacția sa rapidă de a injecta lichidități în sistem a salvat piețele și i-a cimentat autoritatea.
Sub conducerea sa, SUA au cunoscut cea mai lungă perioadă de expansiune economică continuă din istorie (1991–2001). Greenspan a devenit o celebritate globală atipică. Piețele îi analizau fiecare silabă, dând naștere unui jargon numit „Greenspeak” – un stil de exprimare deliberat ambiguu și complex, conceput pentru a nu panica investitorii. Tot el a lăsat istoriei celebra expresie „exuberanță irațională”, folosită în anii '90 pentru a avertiza asupra bulei speculative din sectorul tehnologic (dot-com).
O moștenire disputată: De la succese istorice la criza din 2008
Deși a părăsit instituția în 2006 aclamat de întreaga lume, imaginea sa publică a suferit o lovitură puternică la scurt timp după retragere. Prăbușirea pieței imobiliare americane și declanșarea Marii Recesiuni din 2007–2009 au atras critici severe la adresa politicilor sale de dereglementare financiară și de menținere a unor dobânzi foarte scăzute.
Mulți analiști l-au acuzat că încrederea sa oarbă în capacitatea băncilor de a se auto-reglementa a lăsat sistemul fără apărări în fața activelor toxice. Într-o mărturie istorică depusă în fața Congresului SUA în anul 2008, Greenspan însuși a dat dovadă de o rară onestitate intelectuală, admițând public: „Am făcut o greșeală. Criza s-a dovedit a fi mult mai amplă decât tot ceea ce aș fi putut eu vreodată să îmi imaginez”.
„A fost un uriaș care a ajutat la modelarea economiei SUA timp de decenii sub președinți din ambele partide, dar a fost întotdeauna sincer în a-și recunoaște greșelile”, a transmis soția sa, Andrea Mitchell.
Pentru serviciile aduse stabilității economice, Alan Greenspan a fost decorat de-a lungul vieții cu Legiunea de Onoare de către Franța, a primit titlul de Cavaler al Imperiului Britanic de la Regina Elisabeta a II-a și Medalia Prezidențială a Libertății în SUA. Odată cu trecerea sa în neființă, lumea financiară își ia rămas bun de la arhitectul unei epoci irepetabile a capitalismului modern.
