Preoții spun despre agheasma că deține proprietăți supranaturale prin intervenția directă a Duhului sau Spiritului Sfânt. Cel mai bun argument pentru a susține sfințenia acestei ape este faptul că aceasta nu se alterează în timp, păstrându-și calitățile chiar și un an sau doi.
Secretul stă, însă, spun oamenii de știință, în faptul că apa respectivă intră în contact cu argint, prin scufundarea crucii, și cu busuiocul, ambele având proprietăți antimicrobiene.
Argintul, introdus chiar pentru scurtă vreme în apă, omoară bacteriile de putrefacție și algele microscopice care se află în ea sau creează un mediu în care acestea nu se pot dezvolta. Busuiocul este și el cunoscut ca fiind o plantă cu proprietăți antiseptice, iar cele două, în combinație, fac ca apa sfințită să se conserve mult mai bine.
Electrolizii de argint se utilizează la purificarea apei, deoarece argintul este un metal care are proprietăți sterilizante și antiseptice, la fel ca aurul. Pus în apă, el omoară toate bacteriile și microbii. Este de ajuns și o concentrație foarte mică de argint ca să purifice apa. O parte din argintul metalic trece în apă, iar aceasta nu se strică.
Apa sfințită, care reprezintă pogorârea lui Dumnezeu la apa Iordanului, are o deosebită însemnătate pentru lumea creștină. Termenul de „agheasmă“ vine din limba greacă și înseamnă atât lucrarea de sfințire a apei, adică slujba în sine, cât și obiectul sfințirii, adică apa.
