Între secolele XVIII și XIX femeile puteau înota fără restricții, dar au existat perioade în care trupul femeii trebuia ferit de ochii persoanelor de sex opus.
Pentru a păstra demnitatea femeilor, o invenție numită ,,mașina de îmbăiere'' a fost construită. Mașina de îmbăiere era reprezentată de o trăsură din lemn în care femeile puteau să se schimbe din hainele de stradă în costumele de baie.
Trăsura era foarte des întâlnită pe plaje, avea dimensiuni mari și avea roți și scări care duceau către interiorul camerei. Mașinăria de îmbăiat era apoi transportată în mare de către cai sau oameni. În momentul în care trăsura era destul de departe de ochii curioșilor, femeia putea ieși din trăsură folosind ușa din spate. Unele mașini erau dotate cu o pânză, care putea fi deschisă pentru a crea o zonă privată de îmbăiere și înot. Înotătoarea era în general însoțită de o femeie solidă, a cărei obligație era să asiste femeia în timp ce intra și ieșea din apă. Dacă femeia nu știa să înoate era legată în jurul taliei cu un cordon și legată de trăsură, pentru a nu fi trasă de către curenți. După ce doamna își încheia îmbăierea, urca înapoi în trăsură unde se usca și se schimba în hainele de stradă. Când era gata, semnaliza cu un steag mic, pentru a anunța să fie trasă înapoi la mal, potrivit descopera.ro.
Prima dată, mașina de îmbăiat a fost utilizată în Marea Britanie în jurul anului 1750, mai apoi a apărut în Statele Unite ale Americii, Franța și Germania. Inițial, creația i-a fost atribuită lui Benjamin Beale, un croitor care locuia în Margate, un resort de pe coasta Angliei, însă aceasta a fost utilizată cu 15 ani mai devreme. Benjamin Beale a contribuit la îmbunătățirea mașinii de îmbăiat. Pânza din spatele mașinăriei care cobora pentru a ascunde trupul femeii a fost invenția sa. Înaintea perioadei Victoriene, bărbații și femeile înotau nud, după ce valorile morale s-au schimbat, înotatul nud sau cel dintre ambele sexe a devenit indecent Separarea legală a zonelor în care puteau înota femeile, diferită de bărbații, s-a încheiat în 1901, iar mașinăriile de îmbăiat au ieșit ușor din uz.
Când legile au devenit mai permisive, bărbații și femeile puteau fi văzuți înotând împreună în aceste trăsuri. La începutul anului 1920 mașinăriile de îmbăiat au dispărut.
