Potrivit unor surse din serviciile de informații citate de publicații precum Axios, The New York Times și The Wall Street Journal, obiectivul central al atacului ar fi fost decapitarea conducerii de la Teheran, inclusiv țintirea liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei.
Sursele invocate susțin că decizia de a declanșa o campanie aeriană de amploare ar fi fost legată de o „fereastră de oportunitate” identificată de Washington și Tel Aviv, în contextul tensiunilor nucleare și al negocierilor eșuate cu Teheranul.
Ce a precedat războiul
Potrivit relatărilor, pregătirile ar fi durat aproximativ două luni, perioadă în care administrația de la Washington a purtat simultan discuții diplomatice privind un posibil acord nuclear cu Iranul. În paralel, au avut loc deplasări repetate între capitala americană și cea israeliană, pentru coordonarea planurilor militare.
Printre actorii implicați în aceste consultări s-ar fi numărat Benjamin Netanyahu, precum și echipele de securitate ale ambelor state. Operațiunile ar fi primit nume de cod diferite în SUA și Israel, iar planificarea ar fi inclus scenarii multiple, în funcție de evoluția negocierilor, scrie Meduza.
În același timp, președintele american Donald Trump ar fi încercat să folosească presiunea militară drept instrument de negociere pentru obținerea unui acord favorabil. Discuții directe între reprezentanți americani și iranieni au avut loc în mai multe runde, inclusiv cu medierea Omanului, însă nu au dus la un compromis.
De ce au eșuat negocierile
Potrivit surselor citate, trei puncte majore au blocat înțelegerea:
- Programul nuclear și îmbogățirea uraniului: SUA ar fi propus furnizarea de combustibil nuclear civil în schimbul renunțării la îmbogățire, însă partea iraniană ar fi respins condiția.
- Programul de rachete balistice: Washingtonul și Tel Avivul au considerat că dezvoltarea continuă a acestor capacități reprezintă un risc strategic major.
- Finanțarea grupărilor proxy din regiune: Iranul ar fi refuzat să discute despre sprijinul acordat unor formațiuni considerate destabilizatoare de către SUA și Israel.
În urma acestor blocaje, liderii americani ar fi concluzionat că dialogul nu produce progrese suficiente și că opțiunea militară rămâne pe masă.
Cum ar fi fost localizat Ali Khamenei
Conform relatărilor din The New York Times, agenția americană de informații CIA ar fi monitorizat timp de luni de zile mișcările lui Ali Khamenei, pe baza unei rețele de informatori dezvoltată în perioada conflictelor anterioare.
Informațiile privind o întâlnire programată la 28 februarie ar fi fost considerate decisive. Sursele susțin că mai multe reuniuni ale conducerii iraniene ar fi fost planificate în aceeași zi, iar aceste locații au fost incluse în lista țintelor.
Operațiunea ar fi fost coordonată îndeaproape cu serviciul israelian Mossad și cu armata israeliană, respectiv Israel Defense Forces. Atacul ar fi fost declanșat dimineața, cu utilizarea unui număr redus de aeronave, dar echipate cu muniții ghidate de precizie și rază lungă de acțiune.
Potrivit informațiilor publicate, loviturile au vizat un complex guvernamental din Teheran, unde se aflau mai mulți oficiali de rang înalt, inclusiv membri ai conducerii militare. Sursele afirmă că operațiunea ar fi urmărit obținerea surprizei tactice, în ciuda măsurilor de apărare ale Iranului.
Reacții și implicații
Dacă informațiile se confirmă integral, evenimentele ar marca una dintre cele mai rapide escaladări militare din istoria recentă a Orientului Mijlociu. Atacul asupra conducerii supreme a Iranului ar reprezenta o schimbare majoră de paradigmă în politica de securitate a regiunii.
În acest moment, detaliile provin din surse anonime din cadrul serviciilor de informații și din relatări de presă, iar autoritățile implicate nu au oferit toate explicațiile publice privind succesiunea exactă a evenimentelor.
Conflictul rămâne în desfășurare, iar evoluțiile ulterioare vor clarifica amploarea reală a operațiunii și impactul său asupra echilibrului geopolitic global.
