Dezbaterea în interiorul aceleiași publicații este un lux necesar al democrației. Pînă tîrziu, la aproape 10 ani după comunism, așa ceva era de neconceput în România. Cînd colegii mei Cristian Geambașu și Radu Naum scriu că jurnaliștii francezi nu pot fi priviți drept “agenți provocatori” sînt 100% de acord cu ei. Libertatea de exprimare nu se oprește acolo unde începe capacitatea cuiva de a se ofensa. Dar cînd din textele lor se deduce că problema Europei este valul perturbator musulman, cu asta mă găsesc în deplin dezacord. Probabil cel mai bun lucru pe care l-am citit, pe gustul meu subiectiv, desigur, este opinia lui Cas Mudde de pe site-ul Open Democracy. Olandezul Cas Mudde s-a afirmat ca unul dintre experții cu autoritate în materie de mișcări populiste și extremism. Textul se intitulează, blasfemiator parcă, “No, we are NOT all Charlie (and that’s a problem)”. Nu, noi nu sîntem toți Charlie și asta e o problemă!
De ce nu sîntem toți Charlie, deși ne pretindem? De ce nu sîntem, în mod autentic și asumîndu-ne consecințele, iubitori ai spiritului liber și ai toleranței, după cum pozăm cu foi de hîrtie în brațe? Întîi pentru că nu iubim necondiționat libertatea de exprimare. Mulți dintre cetățenii, gînditorii sau politicienii europeni care astăzi fraternizează cu Charlie Hebdo erau pînă mai ieri nervoși pe publicație. Și o numeau “comunistă”. Charlie Hebdo satiriza evreii, clericii creștini sau musulmani, politicienii, magnații, naționala Franței, Cupa Mondială de fotbal și pe oricine avea chef, în pofida ideii ipocrite că sînt bune criticile pînă nu se ating de ”noi” și ”ai noștri”. Așa se explică faptul că unii dintre suporterii libertății de exprimare nelimitate de azi sînt aceiași care doresc interzicerea Coranului, pentru că acesta ar îndemna la violență.
Jos cenzura pentru noi, dar să radem tot ceea ce-i face diferiți pe ăilalți. De ce? Pentru că noi apărăm valorile libertății, iar arabii, nu. Al doilea motiv e acela că visăm o dezbatere civilizată, însă pe care să o definim noi, fără să ținem cont de definiția celuilalt. ”Second, many people are not Charlie because they believe that democratic debates should be “civil” and not upset people. The problem is that ‘civility’ is a slippery concept, which means very different things to different people”.
Mai multe pe tolo.ro
