Cântecul cucului, în funcţie de locul unde este auzit, poate prevesti atât răul (moartea, boală, nenorocul, sărăcia, singurătatea), când îl auzi cântând din spate sau din stânga, cât şi binele (sănătatea, norocul, bogăţia, împlinirea erotică), când îl auzi cântând din faţă sau din dreapta.
Funcţia oraculară a cucului e legată de însăşi soarta omului. El îi poate prezice, cu exactitate, potrivit credinţelor, câţi ani mai are de trăit, sau câţi mai are până la însurătoare.
Parazitismul sau, ilustrat de obiceiul de a-şi depune ouăle în cuiburi străine (puii săi omorându-i apoi pe cei ai „gazdei“, care-i hrăneşte în continuare), adaugă imaginii sale trăsături negative.
Latura negativă primordială e însă dată de statutul de mesager al morţii. Sintagma „i-a cântat cucul“ se referă chiar la statutul de pasăre prevestitoare a morţii, aşa cum apare în credinţele populare.
Cântecul lor, auzit noaptea, este considerat un semn rău.
Totuşi, peste aceste valenţe negative, se suprapun altele pozitive, subliniate şi ele de credinţele populare. Dacă, pe de o parte, cântecul lui e considerat, de bun sau de rău augur, pe de altă parte, lipsa cântecului sau este semn de moarte.
Revenind la statutul pozitiv, benefic, acesta e întărit şi de interdicţia de a-l ucide, a cărei încălcare atrage moartea cuiva din familie, chiar a părinţilor.
O altă credinţă ne atrage atenţia: omorând un cuc săvârşeşti un păcat care trebuie numaidecât mărturisit, altfel vei fi aspru pedepsit.
Sursa: revistacultura.ro
