30 de ani de când a fost pusă PIATRA DE TEMELIE a CASEI POPORULUI. ADEVĂRUL DESPRE ORAŞUL SUBTERAN

Anca Petrescu, arhitecta care a proiectat Casa Poporului şi care s-a stins din viaţă anul trecut, a povestit, pentru ziarul Adevărul, în primăvara anului 2013, că ridicarea unui monument strategic nu a fost pe deplin ideea lui Nicoale Ceauşescu, scrie turismistoric.ro.

Încă de pe vremea lui Carol al ll-lea se discuta în cercurile importante ale României despre o astfel de construcţie, fără a fi botezată Casa Poporului. Abia după cutremurul devastator din anul 1977 a început să încolţească în mintea dictatorului ideea unui asemenea edificiu. Aşa a ajuns Nicoalae Ceauşescu să organizeze un concurs la care au participat 17 colective de arhitecţi, care mai de care mai talentaţi.

În iarna anului 1982, a avut loc ultima etapă a concursului, iar dintre toate proiectele prezentate atunci, unul singur l-a impresionat pe conducător, cel creat de către Anca Petrescu, care la acea vreme avea o temă interesantă de licenţă: dealul pe care urma să fie construită Casa Poporului.

Anca Petrescu a câştigat concursul şi la scurt timp au început şi lucrările de ridicare a construcţiei mamut. Însă, inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie a Casei Republicii (n.r. Casa Poporului) şi a Bulevardului „Victoria Socialismului“ a avut loc pe 25 iunie 1984.

Încă de când se lucra la ridicarea impresionantei clădiri au apărut tot felul de zvonuri legate de ce se găseşte sub construcţie. Anca Petrescu povestea primăvara trecută că în subteran se odihnesc două buncăre antiatomice şi un adăpost antiaerian în stare de funcţionare. De asemenea, arhitecta preciza atunci că galeriile care se întind pe câteva niveluri  şi tuneluri de fugă sunt părţi normale ale unei  asemenea construcţii:

“Dacă în cazuri de urgenţă cineva se adăposteşte în buncărele de sub Casa Poporului, trebuie să iasă de acolo într-un fel sau altul. Acesta este rostul unor tuneluri de fugă. Cât despre un oraş plutitor subteran, nici nu poate fi vorba” .