O celebră pictură a Școlii Flamande, semnată de Anthony Van Dyck, sugerează că acesta ar fi avut o relație amoroasă cu soția maestrului său, Peter Paul Rubens, închizându-se astfel cea de-a treia latură a unui triunghi amoros în care erau implicați doi dintre giganții picturii secolului XVII, conform unui profesor de la Cambridge, Dr. John Harvey, informează luni Press Association, citată de Agerpres.
Van Dyck a pictat-o pe soția mentorului său, Rubens, pe pânza din 1621 "Portretul Isabellei Brant". Portretul a fost creat la 12 ani după ce Rubens a luat-o de soție pe Isabella Brant și se află expus la Galeria Națională de Artă de la Washington. A fost descris drept un cadou din partea discipolului pentru maestrul său care "reflectă relația personală și profesională extrem de apropiată dintre cei doi".
Conform lui John Harvey, această pânză a fost pictată fără ca Rubens să știe, într-o altă locație decât atelierul acestuia din Antwerp, într-o perioadă în care, între Van Dyck și Isabella s-ar fi creat o legătură romantică.
Dr. Harvey susține că nu există nicio dovadă că Rubens ar fi văzut până la urmă această pânză, care, de altfel, nu a fost înregistrată ca aparținând moștenirii lăsate de Rubens după moartea maestrului.
Isabella Brant este poziționată cu fața spre dreapta (stânga ei), ceea ce, conform tradiției portretistice din epocă, este opus locului în care sunt reprezentate soțiile - Isabella a fost pictată în locul în care ar fi trebuit să se afle soțul ei. Prin această alegere neconvențională, susține Harvey, Van Dyck ar fi încercat să submineze, iată și simbolic, căsnicia maestrului său.
"Discipolul trăia în casa maestrului ca un fel de fiu favorit al acestuia, marea speranță a casei, iar maestrul era un om celebru și foarte ocupat, cu o soție mai tânără, care ajungea să se simtă neglijată" - toate ingredientele pentru un triunghi conjugal fiind îndeplinite, a mai susținut Dr. John Harvey.