Medicii greci şi romani au folosit-o pentru potolirea tusei, curăţarea organismului şi stimularea apetitului. Personalităţi mari ale medicinii antice, ca Dioscoride, Hipocrate, Teofrast, au inclus ridichea în tratatele lor. Apoi, în Evul Mediu, ridichile au fost leac de taină la curţile regale, pentru a combate otrăvurile. Un savant al Renaşterii menţionează că ridichile neutralizează otrăvurile, elimină tumorile maligne din viscere şi curăţă vezica de pietre.
În medicina noastră populară, ridichea era recomandată contra gălbinarei, a tusei şi a veninului (afecţiuni digestive care dau regurgitaţii amare), a urticariei. Gustul său iute şi acţiunea rapidă au făcut-o un medicament de prim ordin, scrie formula-as.ro. Iată un mic îndrumar terapeutic pentru ridichile roşii:
Boli de plămâni
Se face o cură cu ridichi roşii, se mănâncă minimum 10 ridichi pe zi, în salată cu ceapă verde. Ridichile roşii au o acţiune antiinfecţioasă remarcabilă şi favorizează degajarea căilor respiratorii, prin expectoraţie. Eficienţa tratamentului creşte, dacă se adaugă şi frunzele de ridichi, care au efecte vitaminizante şi detoxifiante.
Colită de putrefacţie
Ridichea de lună este un antiseptic energic şi stimulează vezica biliară să secrete mai mult. Se mănâncă de două ori pe zi salată de ridichi tăiate mărunt şi amestecate cu puţin ulei şi oţet de mere. O cură durează minimum 10 zile.
Migrenă
Substanţele conţinute de ridiche calmează stările de excitaţie cerebrală şi au acţiune extrem de favorabilă asupra digestiei. Atunci când apar dureri de cap însoţite de vomă, regurgitaţii amare în gură, stare de inapetenţă şi greaţă, se consumă 2-3 ridichi crude pe stomacul gol. Efectul va apărea în maximum 20-25 de minute.
Boli de ficat, dispepsie, diskinezie biliară
Ridichile roşii sunt drenoare hepatice, stimulează secreţia de bilă şi ajută la eliminarea ei. Primăvara, toţi cei care suferă de ficat şi de bilă ar trebui să facă o cură cu ridichi roşii, consumate pe stomacul gol, înainte de masă, ca aperitiv.
