Un roman scris la patru mâini, recompensat cu Premiul marelui public la Salon du livre

"Morţii incomozi" este construită pe întâlnirea a două personaje, Elías Contreras şi Héctor Belascoarán Shayne, care investighează, fiecare, "revenirea din morţi" a unui deţinut politic, presupus a fi fost ucis la ieşirea din închisoare. Investigaţiile poliţieneşti sunt însă prilej pentru autori de a vorbi despre ororile cotidiene ale Mexicului: masacrele politice şi sărăcia.

Paco Ignacio Taibo II s-a născut Gijón, Spania, în 1949, dar familia lui a emigrat în Mexic în 1958,  în timpul regimului franchist. Autor prolific, Taibo II este prozator, istoric şi jurnalist, lucrările sale fiind publicate în 30 de ţări. Opt dintre romanele sale, printre care "Días de combate" (1976), "Sombra de la sombra" (1986) şi "Morţii incomozi" (Muertos incómodos, 2005), îl au drept protagonist pe detectivul Héctor Belascoarán Shayne. Scriitorul a câştigat de trei ori Premiul Internaţional Dashiell Hammett pentru cel mai bun roman poliţist de limbă spaniolă, cu "La vida misma" (1987), "Cuatro manos" şi "La bicicleta de Leonardo "(1994).

Identitatea reală a lui Subcomandante Marcos, purtător de cuvânt al gherilei zapatiste mexicane, nu este cunoscută, dar se presupune că iniţiativa scrierii unui roman "la patru mâini" îi aparţine. În  2004, primul capitol din "Morţii incomozi", semnat de Marcos, a apărut în ziarul mexican "La Jornada".

Deşi nu a probat niciodată, guvernul mexican presupune că Marcos este Rafael Sebastián Guillén Vicente, absolvent de filosofie.