Scriitorul și jurnalistul Bertrand Leclair a devenit cel de-al 10-lea laureat al Bursei Cioran, acordată de Centre National du Livre din Paris, pentru proiectul literar intitulat "Dans les rouleaux du temps", "o bibliotecă ideală" în care vor fi portretizate opere majore ale umanității.
Leclair a debutat, ca jurnalist, devenind redactorul paginii literare a cotidianului "Infomatim", apoi al revistei "Quinzaine Littéraire". Este perioada în care, se arată în prezentarea de pe site-ul CNL, își construiește "propriul pantheon", alcătuit din figurile lui Beckett, Faulkner, Bataille, Nietzsche și Proust. După o perioadă petrecută în redacția "Inrockuptibles", Leclair devine consilier literar la postul France Culture.
Nicolas Georges, președintele interimar al CNL, a acordat premiul scriitorului născut la Lille, pe 2 decembrie 1961.
"Nu este vorba de a constitui o bibliotecă ideală, de a face o alegere, pentru a reuni, într-un gest critic, cele mai frumoase cărți pe care le-am citit, nici de a propune o întoarcere melancolică la lecturile fromatoare, ci de a livra o experiență", își explică Leclair proiectul câștigător. "Este vorba, mai degrabă, de a căuta urmele cititorului care am fost (...), iar asta nu se poate face decât prin textele a căror lectură ne-a marcat", scrie autorul, în acest "autoportret al cititorului".
Bourse Cioran, creată din dorința partenerei de viață a lui Emil Cioran, Simone Boué, se acordă anual, din 2000, de către CNL, sub patronajul Ministerului Culturii din Franța. Scriitorul laureat este astfel ajutat să-și ducă la împlinire un proiect literar. Pentru a participa, autorii trebuie să scrie în limba franceză și să fi publicat cel puțin un eseu, pe teme filosofice, literare ori politice.
Născut la Rășinari, în Sibiu, într-o familie de preoți, Cioran urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele "Calendarul", "Floarea de foc", "Gândirea", "Vremea" și "Azi". În 1934, scrie "Pe culmile disperării", pentru care este distins cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați. Mai publică patru cărți în țară, înainte de a se stabili definitiv în Franța, în 1936, când pleacă la Paris, cu o bursă a Institutului Francez din București.
După 1945, scrie în limba franceză, în 1949 publicând, la prestigioasele Ediții Gallimard, "Precis de decomposition". Emil Cioran nu era un amator al premiilor literare, cu exceptia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, refuzând toate distincțiile ulterioare.
Cioran moare la Paris, pe 20 iunie 1995.
