Un înalt magistrat britanic contestă autoritatea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de a infirma decizii ale justiției britanice, argumentând, printre altele, că instanța are membri din țări precum România, Bulgaria sau Rusia, scrie Telegraph în ediția electronică.
Leonard Hoffmann, membru al Law Lords, echivalentul celei mai înalte curți de apel din Marea Britanie, consideră că CEDO și-a arogat dreptul de a fi arbitrul final în orice problemă despre care consideră că este legată de drepturile omului.
Or, așa cum dovedește istoria sa, CEDO consideră că aproape orice problemă legală are de-a face cu drepturi fundamentale, așa că și-a arogat dreptul de a dicta Marii Britanii - și altor 47 de țări membre ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului - căror legi să se supună.
Nu există baze legitime pentru viziunea pe care o are CEDO despre propria sa autoritate, a explicat Hoffman într-o prelegere la Consiliul de Studii Judiciare. Când a semnat tratatul ce înființa CEDO, cu aproape 60 de ani în urmă, guvernul britanic de atunci nu a bănuit că îi cedează acesteia suveranitatea în domeniul justiției și nu a considerat CEDO echivalentul Curții Supreme americane, o instanță care poate impune legi statelor individuale. Acesta este însă modul cum judecătorii de la CEDO își percep rolul.
De exemplu, a spus Hoffmann, ei au decis că instanțele britanice au încălcat drepturile omului atunci când au admis ca probă mărturia unei femei violate de un medic. Femeia fusese atât de traumatizată de viol, încât după ce a depus mărturie la poliție s-a sinucis. Curtea de la Strasbourg a anulat condamnarea doctorului spunând că mărturia femeii constituie "informație indirectă" și nu ar fi trebuit acceptată ca probă.
Chiar dacă judecătorii de la Strasbourg ar avea cele mai înalte calificări, ei nu ar trebui să poată anula sentințe pronunțate de justiția britanică. Însă ei nu au oricum cele mai înalte calificări. De fapt, raționamentele lor judiciare sunt adesea incompetente, a afirmat Hoffmann, spunând că CEDO a luat o decizie în cazul violului fără să citească documentația justiției britanice.
Fiecare dintre cele 47 de țări care au semnat Convenția are dreptul să aibă un judecător la CEDO. Astfel, judecători din țări ca Bulgaria, România, Slovenia și Rusia - țări care au puțină experiență ca state de drept și cu atât mai puțină în domeniul drepturilor omului - primesc salarii nete de 200.000 de lire sterline pe an ca să anuleze decizii luate de justiția britanică.
Soluția este simplă: Marea Britanie ar trebui să se retragă oficial de sub jurisdicția CEDO, consideră Hoffmann, precizând că nu are nimic împotriva Convenției pentru Drepturile Omului, despre care consideră că a fost incorporată adecvat în legea britanică prin legea drepturilor omului din 1998. Ceea ce contestă el este modul cum sunt interpretare aceste drepturi de curtea de la Strasbourg. Drepturile omului pot fi interpretate în moduri diferite de țări diferite și este o greșeală fundamentală faptul că CEDO consideră că interpretarea drepturilor trebuie să fie uniformă.
Lord Hoffmann este o personalitate controversată în Marea Britanie. În 1989, decizia sa de a-i ordona jurnalistului independent Bill Goodwin să își dezvăluie sursele unui articol nepublicat a fost anulată de CEDO. El a avut un rol controversat și în procedurile de extrădare împotriva lui Augusto Pinochet, susținând arestarea și extrădarea lui pentru crime împotriva umanității, fără să declare că are legături cu Amnesty International.
