În România politică se joacă hora pe mormântul unui Pact pentru România reală. Acolo unde oamenii supraviețuiesc eroic în fiecare zi. Căci în România reală, un om poate trăi cu o pensie de 4 lei după majorare! Sau poate muri pe nesfârșite drumuri între spitale. Sau poate simți cum moare încet, doborât de umilință. De lipsă de respect!
Acum un an, o țară întreagă se uita, impresionată și șocată, la povestea unei bătrâne cu pensie de 3 lei. Printre spectatori, guvernanții. Uluiți și ei, au promis să înlăture absurdul care tot de la ei a pornit.
Plecăm la spital și prea des ne temem că ar putea fi ultimul drum. Un drum lung și întortocheat. O femeie a fost plimbată între secții. Apoi a murit! Și nu e un caz singular.
În România, poți să simți zi de zi cum pier, pe rând, ultimele rămășițe ale normalității. Cine nu s-a lovit brutal de cei pe care îi plătim să ne stea la dispoziție?
Să ne imaginăm un român care a rămas fără apă caldă. Și sună, firesc, la serviciul de utilități. La celălalt capăt al firului îi răspunde dispecerul, sătul de sesizările cetățeanului, în slujba căruia se află: "Și ce să vă fac eu dacă nu e apă caldă? Păi, mă întrebați pe mine de ce n-aveți apă caldă? Poate v-a oprit-o administratorul. La revedere. Sănătate!"
"Păi și eu cum o să mă spăl, domnule, că am văzut pe internet că lucrați până pe 6 octombrie?", a cerut lămuriri cetățeanul.
Soluția este simplă pentru funcționar: "Vă spălați, încălziți o oală de apă pe aragaz și vă băgați în cadă și o turnați în cap. Acum ați venit din Moldova și ați ajuns în București și vă... Pa, la revedere."
Semnează manifestul NOI VREM RESPECT.
