Ah, Moldovo! Așa începe monologul istoric al lui Ștefan cel Mare din "Apus de Soare". Când voievodul a spus: "Căci Moldova nu este a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor, urmașilor voștri, în veacul vecilor!", nu cred că s-a gândit vreo clipă la actualii comuniști. Dacă s-ar scula Bătrânul, ar ști ce să facă cu paloșul, dar, din pacate, asta nu se poate.
La alegerile din Moldova rezultatul a fost pe cât de așteptat, pe atât de trist. Țara de dincolo de snegura și-a intors încet, dar ferm, spatele către Europa. Este adevărat, mersul înapoi este, de altfel, pur românesc. Numai ca pasul moldovenilor este mai apasat si mai incapatanat.
Vladimir Voronin si Partidul Comunist castiga alegerile, facand uz de toate metodele specifice diversiunii de tip stalinist, aruncand un arc peste timp, spre disperarea si revolta unei mari mase a populatiei. In timpul de sub arc, saracia, mizeria si coruptia i-au adus pe moldoveni la disperare. Au iesit pe strazi, au dat foc si au distrus niste simboluri despre care ei cred ca nu-i mai reprezinta: cladirea Parlamentului si cea a Presedintiei.
Citește mai mult în România Liberă
