Secolul XX a fost probabil cel mai urât secol - cel puţin pentru Europa - din secolul al XIV-lea, cel al marii ciume, încoace.
Mai mulţi istorici sunt de acord că secolul trecut a fost scena unui singur conflict general - declanşat în 1914 la Sarajevo prin atentatul asupra prinţului moştenitor Franz Ferdinand – şi desfăşurat în două reprize. Li s-a spus convenţional „Primul Război Mondial” şi respectiv „al Doilea Război Mondial” (prelungit cu „Războiul Rece”). A existat un antract de două decenii când iluzia timpului a dat nenumărate speranţe că lucrurile se vor aşeza. Tratatul de la Versailles i-a făcut pe mulţi să spere că se intră într-o lungă perioadă de pace şi progres.
Marşul asupra Romei şi Musollini, vinerea neagră, 1929, ascensiunea lui Hitler au fost tot atâtea contraexemple, simptome a ce se va întâmpla. De fapt „boala” se infiltrase deja în civilizaţia europeană şi făcea ca aceste speranţe să fie deşarte odată cu apariţia în Rusia a regimului bolşevic, după puciul organizat de Lenin&Troţki. Era un regim antieuropean, antiliberal şi antimodern.
