Stelian Tănase: CheckPoint Charlie

Nu numai noi demolăm fără să ne pese. La Berlin, mereu dat ca exemplu de reușită  a reconstrucției, era cândva un loc unde se trecea din est în vest și invers sub pază militară americană și sovietică. Locul are un nume celebru și e un simbol al epocii postbelice, mai ales de după august 1961, când Hrușciov a dat ordin să se ridice zidul: CheckPoint Charlie. Aici se schimbau spionii CIA și KGB, aici au fost uciși destui curajoși care au încercat să treacă în ciuda interdicțiilor din zona comunistă în Occident. E un loc încărcat de istorie, care ne spune foarte mult despre ce s-a întâmplat o jumătate de secol de la Praga&Berlin până la Vladivostok.

Ce a devenit acest loc după noiembrie ’89, când zidul a fost invadat de trăbănțelele estberlinezilor, de bicicliști plus alți un milion per pedes? Practic, într-o noapte zidul a devenit istorie, trecut. De aici până la demolarea lui nu a fost decât un pas. Zidul a fost pus la pământ pe mari întinderi și au fost reconstituiți, mai târziu, abia câțiva metri în centru, ca loc turistic. Îmi aduc aminte că una dintre primele afaceri din 1989-’90 a fost comercializarea peste tot în lume a unor bucăți din zidul de la Berlin. Unele false, altele adevărate. Orice bucată de cărămidă sau moloz putea trece drept una autentică și vândută pe bani buni, ca amintire, unor colecționari. Se vindeau bucăți cât nuca, dar și metri întregi.

Citește mai mult în Adevărul