Stelian Tănase: Aducere aminte

Scandalul de la Constanța întredeschide ușa spre o instituție unde lucrurile se petrec mai mereu la adăpostul secretului. După ’89 am înțeles asta ca o penitență pentru colaborarea cu regimul comunist și ca o dorință de a impune decență în jur. Ca efect, sondajele au plasat-o la “încredere” pe locul întâi. România nu a avut un caz Dreyfus care să ducă la separarea Bisericii de Stat. Reformele lui Cuza, deși au deposedat-o de mari averi, nu au dus-o la periferie, dimpotrivă, au aservit-o și mai mult consolidând atitudinea ei naturală de a se anexa statului și de a-l servi în detrimentul societății și individului.

Pe acest fond, Biserica ortodoxă a fost traversată de câteva scandaluri majore care au slăbit-o, chiar dacă aici se uită ușor. Aș da exemplul mitropolitului Ghenadie, descoperit că ducea o viață imorală și coruptă. În loc să se ocupe de Domnul, de sufletele păcătoșilor, s-a observat, mulți - mai ales la nivelul ierarhiei, mai puțin la nivelul clerului simplu - se ocupau de afaceri, aveau relații amoroase, încălcau canoanele, în frunte cu mitropolitul. A fost demis și trimis în surghiun la mănăstire. S-a invocat atunci amestecul celor două mari partide, Liberal și Conservator, dar aș observa că tocmai apropierea periculoasă a Bisericii de politicieni i-a făcut mai mult rău decât bine și în această împrejurare. Ca de obicei, urmărirea în același timp a unei agende duble, sacră și profană, duce la o echilibristică periculoasă. Scandalul Ghenadie scotea la iveală o stare de lucruri și mai puțin o excepție reprezentată de un mitropolit care una propovăduia și alta dovedea.

Citește mai mult în Adevărul