Canotoarele campioane continentale au salarii de 400 de lei, o medaliată cu aur la Europenele de karate își vinde medaliile, în timp ce promisiunile cu privire la construcția de bazine pentru poloiști și săritori s-au pulverizat.
Medaliile pe care sportivii români le aduc de la competițiile majore internaționale sunt din ce în ce mai rare, iar cei care le aduc rămân cam în toate cazurile doar cu gloria, munca de zi cu cu, care pregătește urcarea pe podium, fiindu-le răsplătită cu bani doar simbolic.
Ultimul exemplu vine de de la lotul de canotaj, care deși are două echipaje campioane continentale, sportivele sale sunt retribuite cu doar 400 de lei pe lună. Salariul maxim poate ajunge la 700 de lei, totul sub formă de indemnizație de la federația de canotaj.
Este o situație care urmează unora la fel de neverosimile, precum cea a lui Constantin Popovici, sportiv aflat în Top 10 mondial la sărituri în apă, acesta antrenându-se pe bureți. "Era un bazin cu platformă de 10 metri la 23 August, la Complexul Sportiv, dar s-a închis de vreo zece ani pentru renovare și nu s-a mai deschis. La Ștrandul Tineretului era o platformă în aer liber, dar și ea s-a închis acum vreo doi-trei ani pentru renovare și încă nu s-a deschis. Mai este un bazin la Bacău, acum l-au renovat, după ce a fost închis vreo patru ani, dar după ce l-au deschis, l-au închis din nou la puțin timp pentru că nu aveau bani pentru utilități. Ar mai fi un altul la Sibiu, dar este într-o stare jalnică. Am făcut o dată o săritură și când am bătut pe platformă, s-a rupt o șipcă", povestea Popovici pentru ziarul Gândul, el neavând nici o speranță la o recompensă după performanța de la CM: "Știu că nu o să primesc niciun premiu pentru locul opt".
O altă situație îi avea în centru pe atleții de la clubul "Unirea" Focșani, care ajunseseră să simuleze săriturile cu prăjina, deoarece clubul nu era dotat nici cu prăjini, nici cu saltele. "Din acest motiv, prăjinarii care nu doborau recorduri decât în imaginație își rupeau oasele pe cimentul din sală dacă nu nimereau groapa de nisip și participau la competiții oficiale doar cu numele, pentru că la probele de sărituri nu aveau obiectul muncii sau le era frică să execute săriturile", scria ziarul Cotidianul.
În urmă cu câteva luni, o fetiță din Bacău, multiplă campioană națională și campioană europeană la karate și-a scos la licitație medaliile, pentru a putea participa în continuare la competiții, deoarece clubul nu mai avea resurse financiare pentru a o susține.
La nivelul infrastructurii, situația este jalnică. Pârtia de sanie și bob din Sinaia a fost amenajată între anii 1974 și 1976, iar de atunci ministerul nu a mai băgat niciun ban pentru întreținerea ei, iar concursurile au fost sistate pentru a nu se întâmpla vreo nenorocire. Patinatorii de la Clubul Sportiv Școlar din Sibiu sunt nevoiți să înlocuiască patinele cu role sau cu simulatoare, fiindcă în județ nu există niciun patinoar, iar antrenamentele campionilor din canotaj au loc pe lacul Snagov, printre șalupe și ape reziduale.
După Olimpiada de la Beijing, medaliații, primiția atât de președinte, cât și de premier, au avut față de autorități cereri de bun simț. Astfel, canotoarea Georgeta Andrunache, medaliata cu aur, i-a promis premierului Tăriceanu că nu se va mai retrage din viața sportivă și va participa și la Olimpiada de la Londra, dacă Guvernul va sprijini construcția unei piste olimpice de canotaj și a rămas cu promisiunile, la fel ca poloiștii, cărora li se făgăduiseră bazine în toate orașele mari ale țării, însă vorbele s-au risipit în vânt.
