Situație fără ieșire pentru bolnavii de TBC din România. Pacienții cu afecțiuni pulmonare din 39 de județe sunt tratați într-un spital care nu mai are autorizație de funcționare de zece ani. Clădirea este părăginită, iar ventilația, izolarea contagioșilor sau alte condiții necesare într-un spital de boli infecțioase lipsesc cu desăvârșire. Iarna, pacienții își aduc haine și pături de acasă, iar vara se răcoresc în curte. Închiderea spitalului ar putea lăsa în stradă sute de pacienți.
Sistemul de sănătate românesc se încăpățânează să demonstreze că se poate supraviețui fără bani. Pavilionul Zerlendi al Institutului de Pneumologie "Marius Nasta", situat în Parcul Tineretului din Capitală, primește anual peste 2.000 de bolnavi de TBC sau alte afecțiuni pulmonare. Clădirea este veche de peste 120 de ani și stă să cadă.
Anul acesta, Guvernul a alocat 300.000 de lei pentru reparații la centrala termică a pavilionului Zerlandi, după ce, din 2000 încoace, pavilionul a mai primit numai 50.000 de lei.
În timp ce dotările clădirilor din Calea Vitan sunt demne de un spital de boli contagioase, fostul manager recunoaște că nu a dorit să investească în Pavilionul IV, Zerlendi.
"Nu are niciun sens să faci amenajări în pavilionul IV. Corect? O vopsea, să repari o chiuvetă, asta se poate, dar restul să te apuci tu să schimbi uși, să faci zugrăveli, ăia sunt bani aruncați pe fereastră. Acolo trebuie făcută investiție, trebuie luat de la zero", susține Nicolae Galie( foto).
Conducerea spitalului crede că orice fel de publicitate va pune lacătul peste clădirea din Parcul Tineretului.
La câteva zile după ce a permis filmarea în pavilionul uitat, noul director al Institutului, Adrian Mocanu, ne-a transmis că nu mai este oportună continuarea reportajului. Motivele invocate au fost că abia a preluat postul de manager și nu este destul de informat pentru a discuta problemele Institutului.
Fostul manager, Nicolae Galie susține altceva:
"Măi înseamnă să deschizi o cutie a Pandorei cu niște chestii. Sunt bolnavii ăștia.. dacă spitalul ăsta pierde 170 de paturi eu nu știu cum mai supraviețuiește", a declarat pentru REALITATEA.NET, fostul manager al Institutului "Marius Nasta".
Nicolae Galie plănuia să mute bolnavii din Parcul Tineretului, într-un nou pavilion, construit în Calea Vitan. Fondurile acordate de Ministerul Sănătății au fost însă insuficiente.
Așa arată după zece ani de lucrări pavilionul II, în care ar fi trebuit să fie mutați bolnavii. Institutul a primit de la Ministerul Sănătății, până în prezent, aproape un milion de euro, în tranșe anuale, pentru renovare. Ar mai fi nevoie de încă patru milioane de euro pentru finalizarea lucrărilor, susține fostul director al Institutului.
Pavilionul II riscă să rămână o ruină, la fel cum e și vechiul pavilion, pentru că Ministerul Sănătății nu a continuat finanțarea lucrărilor. În aceste condiții, bolnavii vor depinde de un spital muzeu, peste care au trecut două războaie mondiale, cutremure și 50 de ani de comunism.
Fonduri de la Ministerul Sănătății
În perioada 2000-2008 Institutului de Pneumofitziologie "Marius Nasta" București i-au fost alocate fonduri totale de 7.66 milioane lei din care 5,7 milioane de lei au fost folosiți în lucrări de consolidare și reparații capitale la clădiri.
Încasările lunare ale Institutului "Marius Nasta" depind însă exclusiv de contractele cu Casa Națională de Asigurări. Profesor Dr. Nicolae Galie spune că în urma mandatului său, Institutul de Pneumofitziologie este printre puținele unități sanitare din București care nu are datorii.
"Spitalul ăsta are plus în cont 90 de miliarde, cu facturi plătite la luna iunie. Ăștia sunt bani de la casă nu ai cum să faci tu decât amenajări, să iei aparatură pentru dotare și am ținut un tampon pentru bani. Că dacă nu-ți dă o lună sau două bani casa ce-ai făcut cu salariile?", a mai spus Galie.
În 2009, Institutul a primit 4,69 de milioane de lei pentru lucrări de reabilitare la clădirile sale. 2 milioane de lei vor intra în reabilitarea pavilionului V. Clădirile și terenul pavilionului IV au fost donate statului român în jurul anului 1890, de către bancherul Christofi Zerlendi, unul dintre cei mai bogați europeni din secolul XIX. Deși a fost un important filantrop în București, Zerlendi a fost uitat, precum pavilionul pe care l-a lăsat moștenire sănătății românești.
