Specia umană va dispărea. Planeta, nu

Antropocenul, era geologică pe care tot mai multă lume o asociază perioadei petrecute de omenire pe suprafața Pământului, va fi fără discuție cea mai scurtă dintre erele de până acum. Perioada de glorie a omului se va sfârși brutal în câteva sute de ani, o spun numeroase voci. Amprenta puternică pe care o lasă omul asupra planetei va conduce inevitabil la un colaps ecologic și la o extincție în masă a speciei umane. Cum va răbda Pământul tot acest calvar este întrebarea la care a încercat să răspundă New Scientist într-un dosar pentru care a stat de vorbă cu o serie de oameni de știință.

Fără combustibili pentru a susține agricultura, umanitatea va da de belea. "O mulțime dintre lucrurile din jur vor dispărea, iar multe dintre aceste lucruri înseamnă în primul rând oameni", spune Tony Barnosky, palaeontolog la Universitatea din California. Întrebarea la care trebuie găsit însă un răspuns este dacă planeta va deveni în urma noastră un teritoriu întins și complet steril.

Pentru un răspuns cât mai puțin fantezist, o privire la trecutul planetei este cea mai bună soluție, iar cercetătorii ne arată că nici încălzirea globală, nici o extincție în masă nu au fost străine Terrei de-a lungul timpului. Climatologii se uită cu atenție la Paleocen-Eocen, o perioadă consumată acum 55 milioane de ani, când temperaturile au crescut cu 9 grade Celsius în doar câțiva mii de ani. E un scenariu pe care cei mai pesimiști îl au în vedere și pentru ce urmează se se întâmple în vremurile noastre cu Pământul. În ciuda condițiilor fie ele atmosferice, geologice sau de alt fel, sensibil diferite între cele două perioade comparate, acum 55 de milioane de ani nu s-a ajuns nici pe departe la extincția în masă a speciilor. Referitor la zilele noastre, biologii mai conservatori sunt convinși că vom asista însă la cea mai mare extincție în masă, una care va deraia complet traiectoria evoluției.   

Capacitatea destructivă a omenirii este subliniată și de David Jablonski, a paleontolog la Universitarea din Chicago: "Suntem o furtună perfectă pentru biodiversitate. Nu că vânăm și pescuim în exces. Nu doar schimbăm chimia atmosferei și acidificăm oceanele. Nu doar răpunem cele mai mari animale. Facem toate aceste lucruri simultan". Cu toate acestea, Jablonski e optimist și nu crede că omenirea e capabilă de o extincție comparabilă cu cea mai radicală din istoria Terrei, petrecută în Permian, acum 250 de milioane de ani. La acea vreme, 96% din speciile marine și 70% din cele terestre au dispărut cu totul.

O planetă post-Antropocen ar fi, în ochii lui Jablonski, una populată de animale sau plante mici, care se reproduc repede și care au capacitatea de a exploata habitate potrivnice. "Va fi o lume a șobolanilor, a buruienilor și a gândacilor", spune paleontologul. Cum vor pieri însă restul speciilor? "Prima dată ne vom descotorosi de speciile deja în pericol, după care se va trece la restul. Vom vedea dispărând specii precum ierbivorele africane, care azi par în afara oricărei primejdii", spune și Barnosky.

O recuperare cât de cât completă a biodiversității după șocul provocat de extincție se va produce rapid, din punct de vedere geologic, susțin cercetătorii, în câteva milioane de ani, chiar dacă pentru omenire intervalul este imens. Câteva milioane de ani, totuși, se va resimți un șoc destul de pronunțat. "Vom avea de-a face cu o biosferă rănită. Extincția nu înseamnă doar înlăturarea unor organisme dintr-un ecosistem și crearea unui climat pentru noi specii, care să se diversifice. Un colaps biologic înseamnă că până și nișele dispar și nu va fi cine să le înlocuiască", spune Kirchner.

Terra are suficiente resurse pentru a merge mai departe, este concluzia generală a specialiștilor, chiar dacă asta înseamnă câteva zeci de milioane de ani până când biodiversitatea răsare din nou. Oamenii nu vor mai face însă parte din noua ecuație.