Războiul Codurilor nu reprezintă o simplă înfruntare a politicienilor aflaţi în campanie electorală. Dimpotrivă. Noile Coduri sunt un obiectiv cardinal al statului de drept. Al unui stat modern, cu adevărat european. Aceasta este o realitate pe care cred că nimeni nu are argumentele necesare să o conteste. Dar sunt Codurile, cu adevărat, condiţia pusă imperios de Uniunea Europeană pentru că România să nu fie scoasă, sub aspectul Justiţiei, de pe harta UE? La această întrebare, răspunsul corect este negativ. Din perspectiva pe care am enunţat-o acum, cea a evitării clauzei de salvgardare, războiul Codurilor este o abureală. Iar autorul diversiunii este însuşi preşedintele Traian Băsescu.
Urmărind aprigele dezbateri pe tema posibilei sancţionări a României din motive de Justiţie, în centrul cărora sunt invocate invariabil cele patru proiecte de Cod - civil, penal, de procedură civilă şi de procedură penală - îmi dau seama că sunt foarte puţini reprezentanţi ai partidelor care au lecturat raportul special UE având această temă. Ce i se reproşează României în raport? În primul rând, faptul că, sub guvernarea Boc, numărul ordonanţelor de urgenţă este egal cu cel al legilor elaborate şi adoptate de Parlament. Responsabilii europeni afirmă, pe bună dreptate, în documentul la care mă refer, că Executivul tinde să se erijeze în Legislativ, separarea puterilor în stat, obligatorie într-o democraţie, fiind astfel periclitată.
