Școlile private sunt mai bune decât cele de stat, iar elevii sunt respectați de profesori, crede un elev premiat cu aur în robotică

REALITATEA.NET a stat de vorbă cu Andrei Ruse, unul dintre olimpicii medaliați cu aur ai României despre sistemul de învățământ românesc. Am încercat să aflăm care este părerea unui tânăr de 19 ani, premiat cu cea mai înaltă distincție la un concurs internațional, despre felul în care se învață în România, cum arată sistemul de predare din școlile private din România, dar și despre ce se întâmplă în străinătate pe segmentul învățământului liceal.

Care crezi că este diferența dintre învățământul privat și cel de stat? În  afară de faptul că la privat trebuie să plătești.

Andrei Ruse: Din ce am văzut eu, școala particulară se apropie ceva mai mult de acel "cum ar trebui". Profesorii respecta elevii, și primesc la rândul lor respect. Profesorii nu sunt acei șefi supremi din învățământul de stat, în fața cărora trebuie să pleci capul. Mai concret, nu am văzut ca un profesor sa dea un 4, și elevul să tacă mâlc, chiar dacă nu știe motivul "subteran". Notele se iau pe merit, fie că sunt 1, 4 sau 10.

Care sunt costurile unui elev pe lună sau pe an pentru a urma o școală privată în România?

Andrei Ruse: Referitor la taxa, depinde cum privești. La școala la care am fost elev, taxa lunară era de aproximativ 250 de euro pe lună, dacă nu se aplică reduceri. Avantajul major este că sunt interzise meditațiile.

Ce oferă în plus învățământul privat, față de cel de stat?

Andrei Ruse: Când un elev nu înțelege ceva, profesorul stabilește o întâlnire și îi explică în particular elevului toate problemele. Desigur, totul fiind asigurat de școală. Puțină lume calculează costul meditațiilor la o școală de stat; dacă ar face-o, ar vedea că, din punct de vedere financiar, nu prea e  diferență. Dai aceeași bani pentru a avea un nivel ridicat, dar în învățământul particular totul se întâmplă mai relaxat, într-un mediu civilizat.

De ce ai optat pentru o școală privată?

Andrei Ruse: În clasa a 7-a, când am participat la un concurs de matematică, am văzut cum arată un liceu internațional de informatică. Arăta bine. Era curat. Lumea știa să și zâmbească. Ulterior am aflat ca instituția se bate pentru primul loc în oraș, ca număr de elevi olimpici. A fost suficient ca să mă convingă.

Crezi că elevii care provin din familii mai puțin înstărite sunt condamnați la neșansă pentru că nu au bani să urmeze cursurile unei școli private?

Andrei Ruse: În nici un caz. Am avut zeci de colegi din familii cu venituri modeste, dar care au avut ambiția să facă ceva. Și această ambiție s-a materializat în reducerea taxei școlare cu până 100%, gratuitate la căminul liceului, ba chiar și burse. Tot ce contează e să vrei sa faci ceva în cei patru ani de studii.

Care sunt condițiile în care un elev cu venituri modeste poate fi acceptat într-o astfel de școală privată?

Andrei Ruse: Există un examen de admitere în acest liceu, care "pe vremea mea" consta în engleză (scris și oral) și matematică (pentru profilul real), sau limba română (pentru profilul uman). Engleza fluentă este foarte importantă, deoarece predarea materiilor se face în această limbă. Oricine a făcut o școală generală cât de cât serios, poate sa treacă examenul. Următorul pas ar fi analizarea rezultatelor la concursuri și olimpiade, pentru o eventuală bursă.

Se învață mai mult la o școală privată decât la una de stat?

Andrei Ruse: Se învață mai mult din "ce trebuie". Profesorii materiilor de cultură generală nu consideră că ce predau ei este cel mai important, ci doar vor să ai idee de ce se întâmplă.

Profesorii vă îndrumă spre o anume specializare?

Andrei Ruse: În liceul în care am fost, se încurajează vârfurile. Când m-am axat pe geografie (unde, din păcate, la olimpiadă nu am obținut decât mențiune la nivel județean), am fost lăsat să învaț doar la acea materie (+ materiile de bacalaureat). Când am obținut primele premii în robotică, obligatorii pentru
mine au rămas tot materiile de bac, împreună cu informatica.

Cum vezi tu învățământul românesc astăzi? Crezi că școlile din străinătate oferă un nivel de instruire mai bun?

Andrei Ruse: Da. Școlile din străinătate sunt mai selective în privința materiei. Nu încarcă programele școlare atât de mult. Învățământul este orientat către aplicații practice pentru fiecare temă învățată, la toate materiile. Ceea ce în România este abia la început - folosirea psihologiei în îndrumarea elevilor - în străinătate are efecte dovedite.

Să vorbim acum și despre proiectul cu care ai câștigat concursul de la Târgul Național de Inventică?

Andrei Ruse: Robotul se numește "Open Hexapod", și reprezintă un robot cu 6 picioare (de aici și numele de Hexapod) + un braț. În noiembrie am primit o invitație să aducem robotul la Târgul Național de Inventică, organizat de ForumIT împreună cu ANT (actual Ministerul Tineretului), și Intel Corp. Surprinderea noastră a fost mare când am văzut că în tot concursul sunt 2-3 echipe de liceu, și 20 la nivelul facultății. Concurență dură, însă pentru că aveam un proiect cu adevărat "cool", am câștigat premiul cel mare, un laptop oferit de Intel, și ne-am calificat la Intel ISEF International Science & Engineering Fair, desfășurat în mai 2009, în Reno, Nevada, SUA. Între cele două, am mai participat și la Infomatrix 2009, unde am fost premiați cu aur.

Cum ți-a venit ideea să construiești un robot?

Andrei Ruse: În septembrie 2008 aveam deja un robot funcțional, sub forma unui tanc, pentru care am primit două medalii (aur & bronz). Am considerat că este nevoie să mai facem un pas, și am construit împreună cu un coleg de clasă (Cosmin Gorgovan) un robot cu 6 picioare, denumit fără imaginație, OpenHexapod. Am vrut efectiv să ne oferim încă o provocare, din care să și învățam, dar care să ne și placă.

Cât timp ai lucrat la robot?

Andrei Ruse: Deși aveam oareșice cunoștințe în domeniul roboticii, am lucrat aproape 6 luni pentru a-l aduce la forma finală. Dacă ne-a luat 2 luni construcția fizică, restul lunilor au fost dedicate "animării" acestuia. Ținând cont că fiecare din cele 6 picioare avea 3 motoare, plus altele 5 pe brațul suspendat, a
fost nevoie de 20-30 de ore efective de lucru pentru a-l face să meargă înainte. Aproximativ la fel pentru mersul înapoi, pentru rotire în ambele direcții, pentru coborâre, ridicare, echilibrare, etc. Camera video din vârful brațului putea fi rotită și ea în absolut orice direcție, așa că a fost nevoie de multe ore de testare, în așa fel încât mișcarea ei să nu încurce mișcarea robotului.

Ce ar trebui să facă un astfel de robot dacă ar fi produs în masă?

Andrei Ruse: În condițiile în care noi am gândit robotul să fie programabil de către oricine, în aproape orice limbaj de programare existent, aplicabilitatea unei asemenea "jucării" este practic nelimitată. Roboți similari sunt implementați de armata americană pentru misiunile periculoase, unde "o pereche de ochi" trimisă înainte poate salva vieți. De asemenea, la Cernobîl, roboții de acest gen intră în fosta centrală atomo-nucleară și măsoară nivelul de radiații, fără a pune în pericol viața nimănui. Cu o structură puțin modificată, roboți cu unul sau mai multe brațe se găsesc și în fabricile de vehicule/avioane, unde piesele grele prezintă un risc pentru muncitori. Un astfel de robot poate face treaba unui om mult mai repede, mai sigur, și implicit, mai ieftin.

Crezi că acest robot s-ar integra în familie...  sau mai bine într-o fabrică?

Andrei Ruse: Sunt sigur că în anul 2009 nu s-ar putea integra decât într-o fabrică, întrucât oamenii sunt reticenți față de noile tehnologii. Dacă avansăm până în anul 2050, cel mai probabil nu ar mai trebui nici să îmi gătesc, nici să fac curățenie, întrucât roboții mi-ar asigura tot confortul necesar.

Cât crezi ca ar costa robotul daca ar fi produs (și utilizat) la scară mondială?

Andrei Ruse: Noi am estimat prețul de producție al unui astfel de robot la 300-400 euro. Ce pot spune concret este că Open Hexapod-ul ne-a costat aproximativ 4000 de lei, fără a pune la socoteală orele de muncă, energizantele, cafeaua și curentul consumate.

Ce aduce el nou fata de alte proiecte de acest gen?

Andrei Ruse: Diferența principală între ce am creat și ce există deja este deschiderea față de utilizator. Mai exact, noi am conectat motoarele, camera și restul dispozitivelor la un minicomputer. Acesta din urmă rulează Linux, și permite oricui să se conecteze la el, la fel cum ar face-o cu un computer propriu-zis. Mai mult, folosindu-se de "adaptările" pe care le-am făcut, un programator poate instrui robotul în aproape orice limbaj de programare existent, fără a avea cunoștințe  deosebite de electronică sau robotică. Am mers pe ideea că utilizatorul trebuie sa aibă o viața cât mai simplă. Mai mult, robotul a fost apreciat pentru că la controlul acestuia am folosit o conexiune wireless cum au aproape toate pc-urile din ziua de azi.

Demonstrațiile noastre au inclus controlul robotului de pe PC-uri rulând Windows, Linux, dar  și de pe telefoane mobile cu Symbian, sau cu Windows Mobile.

SONDAJ