Fostul șef al Jandarmeriei Române trebuie să fi avut o viziune, atunci când a hotărât repictarea unor obiecte de patrimoniu, pe care era înfățișat Ceaușescu. O viziune artistică și istorică grandioasă, prin care jandarmeria era integrată cu tempera în axa temporală a legii și ordinii radicale. Fiindcă nu orice chip cioplit i-a luat locul dictatorului, ci chiar Vlad Țepeș, voievodul vestit pentru modul definitiv în care-și pedepsea dușmanii și care, în simbolistica elementară a lui Lucian Pahonțu, trebuie să fi fost întruchiparea justiției absolute. Și-n timp ce obrajii dolofani ai lui Ceaușescu se subțiau, întinzându-se pe pomeți, iar de sub nas i se răsucea mustața, în mintea jandarmului șef răsuna probabil versul „Cum nu vii tu, Țepeș doamne...”, singurul, din întreaga poezie eminesciană, pe care – vorbesc din experiența mea didactică – toți repetenții îl rețin.
Lucian Pahonțu, actualmente șef al SPP, recunoaște, cu seninătate, că a băgat pensula în obiectele de patrimoniu. Și-o fi zis că, dacă sunt de patrimoniu, sunt ale întregului popor și, cum jandarmii sunt popor care apără poporul, au dreptul să le modifice în conformitate cu aspirațiile lor înalte și să decoreze cu ele sediul instituției. Aici nu este vorba de necunoașterea legii – dacă altfel stau lucrurile generalul Pahonțu nu este apt să patruleze nici prin parcuri -, ci de disprețul față de ea. El a aprobat cu bună știință distrugerea unor bunuri împrumutate Jandarmeriei de către Muzeul Național de Istorie și de care nu avea voie să se atingă, chiar dacă înfățișau un urangutan, doar fiindcă nu corespundeau exigențelor sale iconice, de școală primară.
Citește mai mult în Gândul
