Ultimele Stiri· 2 min citire

Rocile de pe Marte se plimbă

Rocile de pe Marte se plimbă

Rocile de pe Marte se plimbă

Publicat13 ian. 2009, 11:28
Actualizat13 ian. 2009, 11:35

La început, modalitatea de organizare a pietrelor de pe Marte prin nisip părea foarte simplă și chiar intuitivă. Dar când Andrew Leier, asistent de geofizică la Universitatea din California, a început să le observe a descoperit că tot ce știa el până atunci... nu se aplică.

Și mai surprinzător a fost faptul că descoperirile sale au dat răspunsuri la întrebările NASA despre transportul sedimentelor și procesele de la suprafața planetei Marte.  Aceste rezultate sunt publicate în revista Geology.

Leier a studiat mai întâi rocile singuratice, după ce a observat că acestea se împrăștiau pe nisipul din Wyoming, cât mai departe unele de celelalte, într-o manieră aproape organizată. NASA a studiat același proces, însă pe Marte.

NASA sugerează că vântul era responsabil pentru împrăștierea rocilor. Dar Leier, co-autor al studiului, alături de Jon Pelletier de la Universitatea din Arizona și de  James Steidtmann de la Universitatea din Wyoming, a declarat că acest lucru ar fi imposibil. Ei au descoperit că, în loc să fie împinse de vânt, pietrele chiar tind să se deplaseze în direcția vântului dominant.

"Vântul nu este prea eficient la mutarea rocilor de pe Marte, pentru că atmosfera este mai puțin densă. Pentru a mișca pietrele, vântul ar trebui să bată cu 8.000km pe oră", a explicat Leier.

În schimb, vântul înlătură nisipul din jurul pietrelor, cauzând un fel de gropițe lustruite în fața rocilor mai mari. După ceva timp, rocile pică în aceste mici gropi și apoi procesul se repetă.

În spatele boabelor de nisip mai mari, nisipul este protejat de eroziunea vântului, dezvoltându-se astfel o "umbră de nisip". Umbra previne pietrele să fie împinse în direcția vântului și să lovească unele de celelalte.

Leier și prima lui echipă a ajuns la acest rezultat prin observații, pe care le-a testat într-un tunel cu vânt, la Universitatea din Wyoming. Aici, niște pietricele au fost îngropate în nisip, după care vântul din tunel a fost activat, iar rezultatele, fotografiate. În mod surprinzător, în timp ce nisipul se eroda din cauza vântului, pietrele mari s-au mișcat și s-au îndepărtat unele de celelalte, informează Science Daily.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News

Mai multe știri din Ultimele Stiri