În dimineața zilei de 18 decembrie 1989, Timișoara arăta precum un oraș sub stare de asediu. Urmele luptelor și ale măcelului de peste noapte erau vizibile mai peste tot. În centrul orașului, pavajul era acoperit de cenușă și cioburi de sticlă, iar urme de sânge marcau locurile unde oamenii au căzut sub gloanțele forțelor de represiune.
Muncitorilor ajunși la lucru, în marile întreprinderi din oraș, li se spune că armata a intervenit pentru a-i împrăștia pe huliganii care au devastat orașul. Porțile fabricilor sunt păzite, iar oameni amenințați, pentru a le induce o stare de frică. Este instaurată legea marțială prin care se interzice circulația în grupuri mai mari de două persoane.
Odată aprinsă însă, flacăra revoluției nu mai poate fi stinsă. Pe treptele Catedralei Mitropolitane, un grup de tineri cântă "Deșteaptă-te române!", scandează" Libertate" și flutură un steag tricolor cu stema decupată.
Trecătorii încep să li se alăture dar, în scurt timp, transportoare blindate se îndreaptă spre catedrală, iar soldații formează un cordon, gata să tragă. Se aruncă grenade lacrimogene, se trag focuri de avertisment, după care, dintr-un TAB care trece în viteză prin fața catedralei se deschide focul în plin. Cei de pe treptele catedralei cad secerați de gloanțe, morți sau răniți.
În noaptea de 18 spre 19 decembrie, 43 de cadavre ale celor împușcați mortal în timpul represiunii din zilele precedente sunt sustrase de la morga Spitalului Județean, duse la București și arse la crematoriul Cenușa, în încercarea autorităților de a ascunde adevărul.
