REALITATEA.NET vă prezintă conspirații celebre. Episodul 21: Evanghelia după Isus și evangheliile gnostice

Deși este o credință populară că Noul Testament a fost compus în urma unor sinoduri ecumenice, acesta a ajuns în forma actuală după mai multe secole de dezbateri. În fapt, sinodurile nu au decis ce anume să intre în construcția Noului Testament, ci au recunoscut practic acele lucrări care erau folosite foarte des în comunitățile creștine.

Chiar și așa, de-a lungul timpului Biserica a intervenit și a decis, acolo unde era cazul, ca anumite texte să fie scoase sau a insistat să nu fie recunoscute. Este deja celebră marea Bibliotecă a Vaticanului despre care se crede că ascunde mai multe evenghelii care nu se potrivesc cu direcția pe care Biserica și-a asumat-o în ultimii 2000 de ani.

Evanghelia după Isus

În mod surprinzător această evanghelie nu este cea mai controversată, fiind o lucrare apocrifă, apărută în perioada New Age, sub forma unei cărți scrise de Levi H. Dowling. Acesta descrie o perioadă de 18 ani din viața lui Isus, fiind singura relatare presupus completă a acestei perioade. Levi a spus că datele menționate în lucrarea sa vin din mărturiile Akashic (cuvânt din sanscrită care înseamă cer sau eter), termen folosit pentru a descrie un compediu de cunoștințe mistice care se află într-o altă dimensiune a existenței noastre.

Această relatare nu ar fi fost luat în seamă dacă Biserica ar fi infirmat cele spuse în carte, dar nimic din cele menționate acolo nu a fost „înfierat” în vreun fel de vreo autoritate bisericească, majoritatea datelor confirmând, cu câteva excepții, versiunea oficială a credințelor creștine.

Printre cele mai importante idei susținute de Evanghelia după Isus (numele complet al cărții este „The Aquarian Age Gospel of Jesus, the Christ of the Piscean Age”) se regăsesc:

• Isus își asumă rolul de Christos, dar nu este așa prin natura lui. Christ este astfel un termen folosit pentru creatura perfectă pe care Isus o reprezintă.

• Reîncarnarea există și este explicația pentru injustițiile din timpul vieții. Reîcarnarea permite oamenilor să își încheie datoriile pe care le-au acumulat în viețile trecute.

• Rasa umană l-a uitat pe Dumnezeu și este acum în procesul de reamintire.

• Timpul este împărțin în ere. Prezenta eră are o durată de aproximativ 2000 de ani și ne apropiem de sfârșit.

• Toate sufletele se maturizează și devine perfect, la fel ca Isus, încheind astfel ciclul reîncarnării.

• Niciun suflet nu este abandonat de Dumnezeu.

Evangheliile gnostice  reprezintă colecții de lucrări despre învățăturile lui Isus, scrise într-o perioadă de 200 de ani, între secolul al II-lea și secolul al IV-lea e.n. Evangheliile nu sunt acceptate de cei mai mulți creștini ca făcând parte din canonul bisericesc.

Evaghelia după Maria este o carte apocrifă descoperită în 1896, într-un codex de papirus din secolul al V-lea. Codexul, Berolinensis 8502, a fost cumpărat la Cairo de cărturarul german Karl Reinhardt. Deși lucrarea este cunoscută sub numele de Evanghelia după Maria, nu este considerată, din punct de vedere tehnic, o evanghelie în adevăratul sens al cuvântului.

Biserica și cercetătorii nu au reușit să se pună de acord despre care Maria este vorba. Argumentele în favoarea Mariei Magdalena se bazează pe statusul ei ca discipol al lui Isus, fiind prima martoră a învierii. Este menționată însoțindu-l pe Isus în călătoriile sale și apare în Evanghelia după Matei prezentă la crucificare.

Una dintre cele mai disputate evanghelii din ziua de astăzi este Evanghelia după Iuda. Aceasta este o lucrare gnostică care prezintă conversații între apostolul Iuda Iscarioteanul și Isus. Documentul nu pretinde a fi scris chiar de către Iuda, ci mai degrabă de adepții gnostici ai lui Isus. Lucrarea este datată din secolul al IV-lea e.n, dar se crede că este o traducere a unei versiuni grecești mai vechi. Chiar și așa, evanghelia nu poate fi mai veche de secolul al II-lea pentru că conține noțiuni teologice care nu erau prezente înainte de această perioadă. Cel mai vechi document coptic a fost datat pentru 280 e.n, ± 50 de ani.

Potrivit evangheliilor canonice din Noul Testament (Matei, Marc, Luca și Ioan), Isus a fost trădat și arestat de autoritățile templului din Ierusalim, care l-a dat mai departe către prefectul roman Pilat din Pont. Pe de altă parte, Evanghelia după Iuda îl înfățișează pe Iuda într-o lumină nouă, potrivit unei traduceri realizate de National Geographic Society. Iuda nu l-a trădat pe Isus, ci a respectat instrucțiunile pe care le primise de la acesta.

Această nouă interpretare se potrivește cu noțiunile curente pe care o dau unele forme de gnosticism, potrivit cărora corpul uman este doar o închisoare spirituală și că Iuda l-a ajutat pe spiritul lui Christos să se elibereze din constrângerile fizice. Acțiunile lui Iuda i-au permis lui Isus să facă ceea ce el nu ar fi putut de unul singur. Evanghelia după Iuda mai susține și că ceilalți adepți nu au avut cunoștință despre aceste fapte, Isus împărtășindu-și planul doar cu Iuda.

Există un puternic curent gnostic în lume, la ora actuală, care crede că Vaticanul are mai multe lucrări ale apostolilor și adepților care ar putea pune în pericol modul de funcționare a Bisericii. Aceste lucrări ar fi ascunse în Biblioteca Vaticanului, una dintre cele mai sigure locații din lume. Probabil nu vom ști niciodată cu adevărat dacă aceste materiale există sau ce conțin ele.