Umberto Eco a reușit să formuleze în câteva fraze definiția ipocriziei amestecată cu spumă de isterie, ca într-un veritabil cappucino cu esență discriminatorie. De departe cea mai lucidă analiză a situației în care au ajuns românii din Peninsulă, editorialul lui Eco are ceva din ironia fascinantă cu care își înzestrează deseori personajele.
"Franzonescu Cogne, soții Iarbă Olindu și Roza, Sindoara și Calvuli. Au urmat Badalamentu, Provenzanul, Liggiu. Ei au distrus imaginea unei țări de oameni onești." Așa își începe comentariul renumitul semiotician, românizând numele unor celebri infractori italieni.
Eco reamintește că, potrivit datelor oficiale ale Ministerului de Interne, 60,9% dintre violuri sunt comise de italieni. "Sociologii știau deja că majoritatea violurilor au loc în familie, drept pentru care bine au făcut Berlusconi, Casini și Fini că au divorțat, pentru a evita astfel de situații tragice", notează ironic Umberto Eco, adăugând că e la modă să îi acuzi pe români de violuri, deși, conform acelorași statistici, cetățenii de origine română au comis doar 7,8% din violuri, iar marocanii 6,3%.
Și lucrurile nu se opresc aici.
Citește mai mult
