Răzvan Vintilescu: Gherțoi, gherțoaice și lumea lor gherțoidă

Plângea și sughița de mama focului. Cred că avea în jur de 20 de ani. Tricou roz cu Tweety, cu puțin mov și ceva sclipici. papuci la fel de roz și cu la fel de mult sclipici. Stătea în fața mea, în metrou. Bătea nervos piciorul drept. Abia când s-a oprit din bătăială am observat specimenul de lângă ea. “O sa-mi cer scuze”, îngâna ea printre două lacrimi. “Ce să-ți ceri? Mai întâi trebuie să ceri voie să-ți ceri scuze..Da, da, te duci la mama, la tata, le ceri voie și apoi pui mâna pe biblie, stai în genunchi , le ceri iertare și juri că nu mai faci!”, spune masculul. În acel moment mă gândeam “Frate… ce să fi făcut?”. Dar vine o replică a lui “Și după aia îmi ceri la fel și mie, ca să te iert pentru pozele alea de pe internet!”…

Citește mai departe