Răzvan Vintilescu: Gherţoi, gherţoaice şi lumea lor gherţoidă

Plângea şi sughiţa de mama focului. Cred că avea în jur de 20 de ani. Tricou roz cu Tweety, cu puţin mov şi ceva sclipici. papuci la fel de roz şi cu la fel de mult sclipici. Stătea în faţa mea, în metrou. Bătea nervos piciorul drept. Abia când s-a oprit din bătăială am observat specimenul de lângă ea. “O sa-mi cer scuze”, îngâna ea printre două lacrimi. “Ce să-ţi ceri? Mai întâi trebuie să ceri voie să-ţi ceri scuze..Da, da, te duci la mama, la tata, le ceri voie şi apoi pui mâna pe biblie, stai în genunchi , le ceri iertare şi juri că nu mai faci!”, spune masculul. În acel moment mă gândeam “Frate… ce să fi făcut?”. Dar vine o replică a lui “Şi după aia îmi ceri la fel şi mie, ca să te iert pentru pozele alea de pe internet!”…

Citeşte mai departe