Raul Florea: Ecuația educației: cinci cunoscute și nicio rezolvare

Se dau următoarele: trei sute de mii de profesori cu salarii înjumătățite peste noapte, un președinte și un guvern ce încearcă să strângă cât mai mulți bani la buget, trei federații sindicale care vorbesc aceeași limbă, dar în dialecte diferite,un ministru al Educației care face echilibristică, gândindu-se la cât de tare doare căderea din funcție, în cazul unui pas greșit și vreo trei milioane de elevi buimăciți de joaca celor mari. Să le luăm pe rând:

Ignorați în fiecare an ce se cheamă că nu e electoral, umiliți, pentru că vin la școală cu tramvaiul, nu cu mașina nemțească a puștiului căruia îi predau și sătui să înghită discursurile politicienilor la început de an școlar, profesorii amenință (a câta oară?) cu greva generală. Omenește, n-ai cum să nu-i înțelegi. S-au trezit, peste noapte, că guvernul i-a pus la regim, în următoarele trei luni, luându-le, prin lege, toate sporurile. Sporuri care le asigură cam jumătate din venitul lunar.

Citește mai mult în Gândul