Radu Paraschivescu: Scepticul privit cu scepticism

„Nu există niciun motiv pentru ca binele să nu învingă răul, cu condiția ca îngerii să se organizeze la fel de bine cum o face Mafia“. Cuvintele, al căror autor va fi divulgat ceva mai încolo, lovesc ca barosul în coloanele unui templu fragil. Abdicarea de la speranță nu se petrece în urma unui puseu de fatalism. Ea e doar forma lucidă de adjudecare a realității, încredințarea că răul, așa cum circulă acum prin venele lumii, nu poate fi îndreptat. Sigur, cine pune alături contingentul angelic și Mafia riscă să treacă drept apostat sau să fie arătat cu degetul pentru blasfemie. Dar ar fi nedrept să se întâmple așa, după cum e nedrept că fiecare ins care spune că i‑ar plăcea ca țara lui să arate mai bine devine instantaneu dușman al poporului.

Există o serie impresionantă de români cărora li s-a imputat lipsa de patriotism fiindcă și-au dojenit țara. Lui Caragiale, Ionesco și Cioran li s-au organizat festivaluri de injurii. „Politicele“ lui Patapievici l-au expus pe autor unui noian de insanități. Tenorii de serviciu ai patriotismului au cântat aria calomniei cu acea dezinvoltură pe care nu o poate da decât obișnuința. Atitudinea critică nu e bine privită într-o țară care încă nu s-a debarasat de mitizare și triumfalism. Reproșul, oricât de îndreptățit, a ajuns o erezie.

Citește mai mult în Adevărul