Radu Călin Cristea: Ce-mi doresc eu mie, dulce Românie…

Îmi doresc, dulcea mea Românie, să trăiesc liber și în pace în țara mea. Îmi doresc, pe oriunde aș merge, să întâlnesc oameni cu frunțile descrețite, vorbindu-și cuviincios și ridicând privirea din pământul păcatelor și umilințelor noastre. Te-aș muta o vreme pe la mijloc de secol 19, când o mână, doar o mână de oameni destoinici și cu drag de tine, dulcea mea Românie, ți-au îndreptat năzuințele spre calea cea dreaptă.

Acei oameni de zori de zi au întâmpinat cu curaj răscruci mult mai grele decât acelea din vremile de acum. Nu s-au sfiit pașoptiștii aceia desprinși din visele binefăcătoare ale neamului tău să legiuiască țara, s-o apere de nimicnicii și să-i curețe izvoarele din care țâșnea doar mâlul deșertăciunilor. Și nu s-au ferit oamenii aceia de aleasă ispravă să pună mâna pe arme și chiar să-ți închine, dulcea mea Românie, ultima lor respirație.

Citește mai mult în Adevărul.